Mă simt nelalocul meu. Aş schimba ceva şi nu ştiu ce. Este un şablon tâmpit dar ăsta este adevărul. Pe de o parte este nevoia firească, umană, de a face ceva nou şi plăcut. Mă “omoară” monotonia. Sper ca săptămâna viitoare să fie cât mai scurtă (aşa să o percep eu). Vor fi mai multe momente plăcute atunci. Încep serviciul şi alte preocupări ce decurg de aici apar.
