Acer Predator Helios 16 – review

La începutul lunii ianuarie, compania ACER anunța, în cadrul târgului CES 2023, lansarea modelelor Predator Helios 16 și Helios 18, cei mai noi reprezentanți ai seriei de vârf Predator, destinată entuziaștilor și pasionaților de gaming.

Este aproape incredibil cum s-au mișcat taiwanezii: iată, la nici 3 săptămâni de la închiderea porților celebrului târg din Las Vegas, Gadget.ro a avut ocazia de a testa modelul de 16”. Haideți să descoperim împreună ce știe ”micuțul” Predator și ce păreri ne-a lăsat.

Specificații 

Notebook de gaming Date tehnice	Acer Predator Helios 16 2023
Ecran	Display WQXGA (2560×1600) de 16”(16:10) la 240 Hz
Procesor	Intel Core i9-13900HX - 24 de nuclee fizice (8 Performance, 16 Efficient), - 32 fire de execuție (tehnologia Hyper-Threading este valabilă doar pentru cele 8 nuclee de Performance), - frecvența Max-Turbo 5400 MHz, - 36 MB Intel Smart cache - 55W TDP
Memorie	32 GB DDR5-4800 și SSD de 2 TB ( 2 X mICRON 3400 în configurație RAID 0 - NVMe)
Placă grafică	NVIDIA GeForce RTX 4080 (165 W), 12GB GDDR6 VRAM, Advanced Optimus Intel UHD Graphics (Raptor Lake-S GT1)
Conectivitate	WiFi 6E (Killer AX1675i), LAN Gigabit, Killer E2600, 1x USB 3.2 gen 1 Type-A, 2x USB 3.2 gen 2 Type-A, 2x USB Type-C (Thunderbolt-4), 1x HDMI 2.1, port alimentare, 1x cititor card microSD, jack de 3.5 mm
Alte specificații	Tastatură cu iluminare RGB per tastă, tastatură numerică, cameră web ce înregistrează la 1080p cu 30 fps
Baterie	90Wh, încărcător la 330 W
Greutate	2.7 kg
Dimensiuni	35.7 x 27.8 x 2.69 cm

Design și construcție

În ultimii ani, au apărut din ce în ce mai multe laptop-uri de 16” și mai mari. 

O bună parte a cererii (exceptând gamerii) a venit din partea consumatorilor care au descoperit avantajele conceptului ”Work From Home”, la care cu greu le vine să mai renunțe (și de ar face asta, nu?).

Toate studiile au arătat o creștere semnificativă a cotei de piață a laptop-urilor cu diagonală de 16”+ în ultimii doi ani (practic de multe ori se renunță la monitorul extern cu care mulți erau obișnuiți la birou), iar ACER se aliniază cu acest trend aducând nu unul, ci două modele cu ecrane superioare clasicului 15,6” – unul de 16” și unul de 18”. 

Modelul de față, cu ecranul de 16” nu este mai mare decât un laptop de 15” obișnuit – exceptând adâncimea (adâncimea este mai mare datorită a două aspecte – ecran de 16:10 și răcire mai mare, ce a fost extins dincolo de balamaua laptop-ului). 

Cum v-ați obișnuit deja, laptop-urile moderne câștigă spațiu suplimentar de lucru, adică ecran mai mare, renunțând la marginile late cu care ne-am obișnuit pentru prea mulți ani. Așa a ajuns un laptop de 14” să aibă aceleași dimensiuni fizice ale carcasei cu un model mai vechi de 13,3” etc. 

Bun, deci am câștigat spațiu, s-a folosit la maxim zona din jurul ecranului, rama a devenit mai subțire decât niciodată – însă departe de mine gândul să afirm că modelul de față de 16”, Predator Helios 16 are dimensiunile și greutate unui laptop obișnuit de 16”. Nici vorbă. Avem un adevărat tanc modern al laptop-urilor, de 2,65kg. Deci cam greu pot să spun că este un laptop portabil. 

Dar asta nu este deloc rău.  

Să luăm în calcul (eu mereu încerc) de unde a plecat la drum seria Predator, să-i înțelegem și să-i descifrăm corect ADN-ul. În 2015 când a văzut lumina zilei primul Predator de 15” (cu Intel Core i7-6700HQ 45W și NVIDIA GeForce GTX 980M 122W), cântărea 3,6kg și venea cu un încărcător de peste jumătate de kilogram, chiar dacă acesta avea doar 180W. 

Deci în 8 (opt) ani, avem un laptop cărei greutate a scăzut cu 25% față de primul laptop Predator, în condițiile în care performanțele au crescut enorm (de 6 ori în TimeSpy – unde un 980M scotea aprox 2900-3000 de pct). Eu zic că e o evoluție cel puțin spectaculoasă!

Consider că avem în față un desktop replacement reinventat – pentru că să fim sinceri, nu cred că un șasiu mai subțire și mai ușor ar putea găzdui fără probleme serioase un procesor atât de puternic dar și pretențios precum Intel Core i9-13900HX, care, deși mezinul familiei Core i9 HX de-a 13-a generație, este totuși un i9. Nu de puține ori l-am prins cu ”radarul” zburdând departe de cei 55W declarați: în randare, folosind toate nucleele, procesorul a demarat cu un consum de aproape 120W, și s-a mai liniștit în testele de anduranță – după  10 min de randare continuă (sarcină 100%) a rămas la 95W, ba chiar 115W TDP(!) (vom detalia un pic mai încolo). 

Și încă nu am vorbit de-al doilea elefant din cameră, placa video NVIDIA GeForce RTX 4080 de 165W (150W + 15W Dynamic Boost).

Deci, concluzionând, vă imaginați că Predator Helios 16 nu putea câștiga un concurs dedicat celor mai portabile laptopuri. Nu, este mai robust, dar totuși mai ușor de luat la drum decât un desktop replacement de acum 3 – 5 ani. 

Dar țineți cont că la această greutate mai trebuie să adăugați încă 1 kg adaptorul de 330W și încă un pic cablurile (mai precis 3,5m de ”căblărie”, ceea ce este mai mult decât suficient, oriunde ați încerca să instalați laptop-ul față de priză).

O să fac un mic spoiler aici, că sigur unii deja v-ați întrebat dacă chiar este necesară prezența unui încărcător atât de mare. Ei bine, în jocuri aparatul nostru de măsură a sărit de 290W, chiar atingând și 300W pe alocuri (în modul Turbo)!. Deci da, 330W nu mai sună ca un moft. 

Dar în ciuda greutății, Helios 16 oferă – cel puțin din punctul meu de vedere – un echilibru perfect între dimensiuni și restul elementelor importante: performanță, temperaturi de funcționare și zgomot. Dar aceste elemente le vom dezbate mai pe larg, la capitolul rezervat performanțelor. 

Construcția este robustă. 

Balamale sunt solide, rezistente. Capacul este metalic, la fel și zona din jurul tastaturii. Capacul adună ceva amprente, dar nimic neobișnuit la acest capitol. Clar era loc de un tratament mai bun, dar se putea și mai rău. 

Partea inferioară a laptop-ului este din plastic, dar asta nu scade rezistența laptop-ului. Și permiteți-mi să fac o mică paranteză – decupajele și gurile de admisie de pe acest capac inferior asigură una dintre cele mai bune aerisiri pe care le-am văzut la un laptop (la anumite laptop-uri de gaming high-end MSI am mai văzut o abordare similară), un mare avantaj când vine vorba de răcirea a două procesoare (CPU și GPU) care fiecare în parte poate depăși lejer pragul de consum de 100W. 

Îmi place foarte mult noua direcție adoptată de Predator Helios 16 – look mai sobru, chiar ideal și pentru birouri serioase, de la departamente de creație, editare, până la programare, etc – adică orice companie mică, medie sau chiar mare. 

Helios își poate găsi cămin facil, oriunde, va face un blend-in rapid, nu va sări ostentativ în ochi. Nu, clar nu e destinat doar pentru căminul gamerilor pasionați. Dus a fost capacul cu logo-ul iluminat (supradimensionat) – acum avem un logo metalic mai mic, mai modest, mai profi, în același timp. 

Însă ACER nu a renunțat complet la elementele căutate de jucători. Parcă dorind să compenseze lipsa elementelor iluminate de pe capac sau de pe marginile laterale, au apărut benzi iluminate LED acoperite cu sticlă, în zona din spatele capacului, evident cu lumini controlabile/personalizabile din aplicația PredatorSense.

Zona se numește ”Light bar” și are trei zone configurabile independent. 

Evident, și aceste lumini cât și cele de retroiluminare a tastaturii pot fi dezactivate și aveți cel mai cool laptop de birou.

Tastatura are o iluminare modernă, retroiluminare RGB per tastă cu mini-LED-uri, pentru un backlight leakage cât mai mic (efect de halou mai mic). Această iluminare devine foarte plăcută seara, dar și când lucrați într-un mediu ambiental nu foarte iluminat. Îmi place să setez o culoare uniformă (”Static effect” din meniul Scenario – Pulsar Lighting, din aplicația PredatorSense), treapta 1 din patru de iluminare, și scrisul devine o plăcere, iluminarea nu vă va deranja nicio clipă. 

Fiind o tastatură extinsă, cu NumPad inclus, mi s-a părut că a fost nevoie de o mică perioadă de acomodare, dar tastele sunt foarte prietenoase – taste ușor concave, cursă lungă de 1,8mm, și e necesară o forță anume, satisfăcătoare, pentru a atinge punctul de actuare. Un comportament precum tastaturile mecanice cu Brown Switch-uri. După mai bine de două săptămână, am devenit prieteni. Tastele sunt silențiose, precise, ideale și pentru uz office, nu doar acasă, fără a deranja persoanele din jur. 

Touchpad-ul este generos, alunecă foarte ușor (probabil sticlă), forță de frecare minimă, aproape inexistentă. Acceptă și double tap fin, dar și double click pentru un stil tradițional. Calitatea touchpad-ului m-a făcut să renunț la mouse-ul personal pe perioada editării acestui material fără să mă afecteze la lucru.

Partea de ergonomie este completată de prezența butonului rapid ”Mod” (deasupra tastelor funcționale F1-F3), o scurtătură foarte utilă către PredatorSense, mai precis către profilele de performanță Balanced /Performance/Turbo/Quiet. Deși spun o scurtătură, asta nu înseamnă că aplicația PredatorSense era greu de accesat – avem o tastă specială pe Numpad pentru asta, dar cu ajutorul butonului iluminat ”Mod” schimbarea modurilor de lucru devine instantanee.

Ecran 16”, WQXGA (2560×1600), 16:10, 240 Hz

Predator Helios 16 va veni în două variante la vânzare. Modelul ”obișnuit”, ca și modelul testat de noi, va oferi un afișaj WQXGA (2560×1600) de 16”, un format mai proaspăt: 16:10 și un refresh de 165 Hz sau 240 Hz (modelul testat de noi are panou de 240Hz).

Pentru cei care vor și cireașa de pe tort (dar și bugetul extra va fi pe măsură, pregătiți-vă), se vor putea bucura de un panou Mini-LED la 250 Hz, cu 1000 de zone de local dimming, echipat cu tehnologia AUO AmLED care suportă o luminozitate maximă de peste 1000 nits, cu un raport de contrast ridicat de 1.000.000:1 și o acoperire de 100% a gamei de culori DCI-P3 pentru culori bogate și vii.

Oricum ar fi, nu m-am simțit deloc ”jignit” de faptul că ACER ne-a tratat cu ecranul ”obișnuit” de pe sample-ul de față. Până mi-au ajuns driverele NVIDIA, câteva zile am fost efectiv pedepsit să mă uit într-un ecran care literalmente strălucea de nu mă puteam uita la el. Pentru că fără drivere, ioc reglaje la o tastă distanță. Și asta chiar devine o problemă seara, motiv pentru care a trebuit să păstrez lumina aprinsă, contrastul (cu ambientul) fiind necruțător de mare.

Și da, după ce am instalat colorimetrul meu, bănuielile mi s-au adeverit: avem un panou IPS de calitate superioară, cu o luminozitate ce a trecut de 500cd/m2. Și după ce am făcut o scurtă analiză a monitorului, valorile obținute mi-au indicat un ecran perfect nu doar pentru gaming extrem, dar și pentru alte sarcini mai serioase – prelucrare/editare foto-video, randare, sau orice alt scenariu ce presupune un panou de calitate, gamut cât mai larg dar și fidel în același timp. 

Ce (ne) spune calibratorul?

Valorile măsurate sunt de top, 99,8% SRGB, 83% Adobe RGB, 97% DCI-P3. Asta înseamnă un ecran de încredere și pentru cei mai pretențioși.

Și uniformitatea este peste medie, cea mai mai deviație a fost de 8%, care este mai mult decât bine în normele acceptate de industrie.

Singurul aspect mai slab a fost nivelul de contrast – 950:1 cam subțire – o valoare doar medie pentru un panou IPS ce se vrea în liga mare în 2023. Evident, este o ecuație – cu cât crește luminozitatea panoului, cu atât se strică nivelul de negru, iar 0,5cd/m2 este călcâiul lui Ahile al acestui panou AUO (ca și fun facts, nu m-am mirat că avem un panou AUO – chiar mă miram să nu fie așa – AU Optronics are la bază, să nu uităm, înainte de merge-ul cu Unipac Optoelectronics Corporation însăși compania mamă Acer – în 1996 se năștea compania Acer Display Technology, Inc ).

Per total, avem un panou super rapid, cu rezoluție exact ce trebuie. Afirm cu tărie că rezoluția de 2K la o diagonală de 16” nu doar că este arhisuficientă, dar este și cea mai potrivită, pentru toate task-urile zilnice, editare video, inclusiv gaming. 

Am văzut nu de puține ori în trecut fenomenul ”4K”, adică panouri 4K instalate pe laptop-uri de dragul marketing-ului, fie că vorbim de laptop-uri de gaming/editare video (pentru creatorii de conținut). Unde era problema? Păi aceste laptop-uri pur și simplu NU aveau putere de procesare grafică necesară – nici la jumătate față de puterea brută oferită de Predator Helios 16. Practic gaming-ul la 4K cu setări de calitate maxime, precum cele folosite la laptop-ul de față nu erau posibile, deoarece frame rate-ul devenea de nepracticat orice joc modern. Degeaba ai 4K dacă pe Ultra Quality Settings aveai 25 – 30fps în jocurile de ultimă generație. 

Performanțe – capitolul 1: PredatorSense 

Ca și la alte laptopuri de gaming performante care se respectă, inginerii ACER au adus pe Predator Helios 16 un software care vă va ajuta mai mult decât vă imaginați. Avem o sumedenie mare de opțiuni de personalizare, atât a efectelor și coloritului tastaturii, sau a altor zone RGB. La care putem adăuga și alegerea modului de performanță cel mai potrivit, viteza de rotație a ventilatoarelor, monitorizarea în timp real al temperaturilor, a frecvențelor procesorului și a plăcii video și multe altele. 

La prima vedere, pare totul simplu. Dar la o privire mai adâncă, se naște întrebarea: se poate folosi modul Balanced pentru gaming? Sau cât de performant este modul Turbo, ce aduce un extra strop de performanță, din overclock? Care mod este cel mai potrivit task-urilor mele? Cât de mult impactează fiecare mod asupra temperaturilor procesorului, al sistemului întreg, al zgomotului dar și al consumului?

Din acest motiv, pentru a răspunde acestor întrebări, am făcut un studiu extins, rulând atât aplicații obișnuite (office, etc, prin simulările PCMark 10), randări dar și gaming,

Și rezultatele sunt pe alocuri surprinzătoare – diferențele pot fi extrem de mici în anumite aplicații, pentru care vă recomandăm modul Balanced, respectiv destul de vizibile chiar și în modul Performance. Iar modul Turbo mi-a lăsat impresii …cum să vă spun? Cu bune și cu rele.  

Urmăriți tabelul de mai jos:

Click pe imaginea de mai jos spre a vedea mai multe informații din tabel

Toate jocurile din tabel au fost rulate la rezoluția nativă 2K, setări grafice la maxim, Ray Tracing la maxim (excepție Chernobylite, unde am folosit RT High – o chestiune subiectivă aici – modul Ultra crea efecte de lumină parcă prea mult în outdoor, ca o ceață).

Înainte să vă pierdeți prin acest tabel, să concluzionăm rapid:

1. Dacă faceți office, aplicații light, ce nu necesită putere enormă de calcul (la acest capitol putem include inclusiv procesarea foto), alegeți liniștit modul Balanced. Laptopul de față va rămâne silențios și rece pe tot parcursul acestor operațiuni, 35 dB este un zgomot aproape insesizabil, chiar de invidiat de alte laptop-uri cu asemenea hardware la bord. 
2. Chiar și Geekbench, Cinebench aduc un spor de performanță sub 10% în plus în modul Performance, așa că tind să recomand tot modul Balanced și pentru utilizatorii care caută mai mult liniște decât un spor de 5 – 10% în randări foto-video.
3. Pentru gaming aș alege modul Performance. De ce? Jocurile aduc un 10 – 15% spor de performanță, asta unu la mână. Doi la mână, sistemul este puțin mai rece (nu mult, 2 – 3 grade Celsius față de modul Balanced). Deși pare un paradox, nu este: deși cresc frecvențele de lucru și temperaturile procesoarelor, crește și mai mult viteza de rotație a ventilatoarelor, astfel încât aerul cald este mai rapid evacuat din zona critică, nu se mai degajă către tastatură.
4. Chiar dacă sistemul devine simțitor mai gălăgios în modul Performance (45dB față de 35dB în modul Balanced), pentru gamerii ce se vor juca cel mai probabil cu căști, această extra-zgomot nu va reprezenta vreo problemă). În plus, zona asta de 40-45dB este încă în plaja ”suportabilă” (cel puțin pentru consumatorii care știu ce înseamnă un laptop performant, și nu-l compară cu un ultrabook silențios).
5. Modul Turbo….este cu mult dus și întors. Da, aduce pe alocuri, mai ales în jocuri, un spor de performanță de până la 30% (față de modul Balanced și 5 – 15% față de modul Performance), dar nici zgomotul nu rămâne neobservabil – 53 – 54dB e cam multișor chiar și pentru mine. 

Ce se întâmplă? Ambele ventilatoare – atât cel dedicat răcirii procesorului, cât și cel ce asigiră buna răcire a plăcii grafice) urcă în câteva secunde de la 2000rpm la valori vecine cu 6000rpm(!). 

De ce atât de mult? Evident, pentru stabilitate maximă sub stress maxim. Aici avem cele mai amețitoare frecvențe și consum – în randare, în Cinebench, am înregistrat un răsunător 115W consum în cazul procesorului ultimul răcnet Core i9-13900HX, iar în jocuri am văzut și un consum în tandem de 220W, căci doar nu era ca NVIDIA GeForce RTX 4800 Laptop să se lase mai prejos, nu? 

Deci pentru sesiuni lungi de gaming, recomandarea noastră – modul Performance, pentru sesiuni lungi de randare video, randare 3D, modul Turbo asigură parametrii cei mai buni. Iar pentru toate celelalte ocazii, rămâneți liniștit pe modul Balanced. 

Performanțe – capitolul 2. Intel Core i9 13900HX + NVIDIA GeForce RTX 4800 Laptop  – Dreamteam!

Avem, cum deja ați citit din tabelul de specificații, nu una, ci două mai premiere astăzi: cel mai nou procesor Intel și cel mai nou accelerator grafic NVIDIA. 

NVIDIA a adus un cip grafic mult mai puternic, și este suficient să aruncăm o privire la scorul de TimeSpy – 18K de puncte părea ceva ireal acum un an de zile. Cele mai puternice laptop-uri cu NVIDIA 3800Ti nu treceau de pragul celor 14K de puncte, deci avem un spor incredibil, de 30%!

NVIDIA DLSS 3 – AI Powered Performance! Sau pe românește, spor de performanță ireal!

Acum, dacă mai era nevoie de tehnologia revoluționară DLSS Frame Generation adusă de cea mai nouă generație DLSS 3, asta este o discuție întreagă în sine. În jocurile rulate de noi, este clar că o placă grafică High End se va descurca bine mersi și fără. Dar viitoarele plăci Entry Level și Mainstream clar vor beneficia de acest extra boost de performanță. Mai ales la rezoluții mai mari și setările grafice superioare. 

Am ales cel mai elocvent exemplu, CyberPunk 2077, unul din cele 35 de jocuri cu care  NVIDIA se laudă că suportă noua tehnologie DLSS 3. 

Observați o îmbunătățire a frame-rate-ului de peste 50%! Da, evident, aceste frame-uri sunt adăugate, ”ghicite” de AI-ul din noile Tensor Core-uri. Bine, ”calculare estimată” poate e o expresie mai potrivită – practic între două frame-uri ”reale” se inserează un cadru virtual, și anume unde ar fi obiectul în condițiile actuale într-o etapă intermediară a miscării, pentru a face mișcarea și mai fluidă.

Ce spun gurile rele este că așa crește și input lag-ul, dar aici intervine o altă tehnologie NVIDIA, să ne salveze ziua, și anume NVIDIA Reflex. Vom studia impactul și revenim cum se mai maturizează tehnologia, să vedem acest DLSS 3 pe mai multe jocuri.

Și ultima, dar nu cea din urmă nebunie din acest laptop, este procesorul. Da, stiu că este un laptop de gaming, știu că m-a luat valul să analizez noua placă grafică ce tocmai a ieșit de sub NDA, dar nici noul procesor Intel nu este de ici de colo.

Față de generația anterioară (tabelul de mai sus), seria a 13-a a adus încă 8 nuclee eficiente și astfel numărul total al nucleelor, incluzând cele de HyperThreading a crescut de la 24 la 32. A crescut și capacitatea Cache L3 de la 30 la 36 MB, și, foarte important, frecvența de Turbo atât a nucleelor Efficient Core (E) cât și a celor Performance Core (P), în schimb a scăzut un pic frecvența de bază cu câte 100 (o sută) MHz pentru fiecare tip de nucleu. 

CineBench R23 ne arată o îmbunătățire cu aprox 10% a performanței multicore pe modul Performance față de cele mai puternice laptop-uri cu Intel Core i9-12900HX și aproape 20% pe modul Turbo, o adevărată demonstrație de forță!

Performanțe – recapitulare

Predator Helios 16 este o bestie, și asta nimeni nu poate contesta. Va fi cu siguranță unul din cele mai puternice soluții de 16”  Intel Core i9 + NVIDIA 4080 al acestui an, și asta am curajul să o afirm chiar dacă este primul astfel de laptop cu care ne împrietenim pe acest an. De ce spun asta?

Poate că laptop-uri mai mari, de 17” sau chiar 18”, precum Helios 18 o să poată integra soluții de răcire mai puternice, și implicit instalarea de procesoare și plăci grafice superioare (i9-13980H sau NVIDIA RTX 4090) pentru că un șasiu mai mare, mai voluminos poate garanta ținerea sub control a unor TDP-uri și mai mari. 

Dar la 16” simt că ACER a atins acel Sweet Spot care va fi extrem de greu de egalat chiar și de giganții competitori precum ROG, Alienware, MSI, Legion sau Razer. 

Helios 16 are sub capotă, totuși – să nu uităm – răcire de ultimă generație – heatpipe-uri multe și pastă Liquid Metal (pe laptop-urile ROG am văzut anul trecut în premieră așa ceva), la care se adaugă două ventilatoare mari, cu guri mari de admisie pe sub laptop. 

Și nimic nu este mai satisfăcător să vezi, mai bine zis, să simți cum acest sistem de răcire își face treaba – e suficient să muți din modul Balanced pe Performance și să vezi cum este evacuat aerul fierbinte pe 4 guri de evacuare în același timp și să vezi în gaming, cum scade temperatura în zona de mijloc a tastaturii, de la 45-48C la doar puțin peste 43C, chiar și mai puțin, la limita 40C în modul Turbo. 

Nicio clipă, repet, nicio clipă nu am simțit ca Helios 16 să piardă de sub control temperaturile, să mi se încingă zona metalică de pe restpad sau din jurul tastelor, să-mi creeze disconfort în gaming. Restpad-ul este cel mai rece – în stânga Touchpad-ului nu a depășit 30C, iar în dreapta Touchpad-ului, 35 grade Celsius. 

Și vom încheia lunga incursiune în studiul performanței laptop-ului Predator Helios 16 cu analiza SSD-urilor. 

Cred că și voi, ca și mine, probabil ați avut o secundă de uimire…când vezi aceste scoruri, rânjesti ca un copil mic cu gura până la urechi. Pur și simplu rămâi mut în fața unor astfel de viteze la SSD! Asta se întâmplă când faci o pereche din două SSD-uri super rapide Micron 3400 sub forma unui RAID 0. Mai e ceva de adăugat? 

Teste rulate pe Acer Predator Helios 16

Autonomie

Avem o baterie cu o capacitate de 90Wh, ceea ce nu este nici un dărâmător de recorduri (MSI a adus de mult baterii de 100Wh), în schimb este totuși o capacitate respectabilă, peste media pieței. 

Nu voi intra foarte în detaliu legat de autonomie – totuși nu este un laptop pe care să-l cari tot timpul după tine, dar de dragul științei am făcut testul editării acestui articol (inclusiv transferarea/inserarea pozelor de pe telefon).

Am păstrat tastatura iluminată (și LightBar-ul din spate implicit, deși se poate dezactiva, am uitat de el 🙂). După 4 ore și 25 de minute bateria a ajuns la 7% și laptop-ul s-a închis. Ecranul a fost destul de luminos, am ales 145 cd/m2 (cu două trepte peste valoarea minimă, suficientă pentru a lucra în sufragerie la lumina zilei, într-o zi semi-insorită).

Mai menționez că am setat monitorul manual la 60Hz de la 240Hz – aici ca și o recomandare inginerilor ACER, le-as sugera să facă această schimbare automată, pentru că nu oricine știe unde se face schimbarea, sau pur și simplu poate uita de setare – și cu siguranță la 240Hz autonomia se diminuează (la ASUS switch-ul se realizează imediat ce laptop-ul e scos din priză).

Încărcarea este destul de rapidă – cu laptop-ul pornit, adică complet funcțional, nu oprit, curba de încărcare a arătat așa:

• în doar 10 minute am ajuns de la 8% la 28%, 
• în 30 de min la 58%
• în 45 de min la 75%
• în 60 de minute bateria ne arăta 92%
• în 72 min am ajuns la 100%.