Când am intrat la liceu îmi aduc aminte că mi-am cumpărat primul meu calculator. Am fost atât de pasionat şi mi-a plăcut atât de mult, încât mi l-am făcut eu pe bucăţi împreună cu nişte băieţi de la Flamingo (vă mai aduceţi aminte de ei?).
Pe atunci existau doar două opţiuni la nivel de procesoare: Intel (liderul incontestabil) şi AMD (cotă mică de piaţă, dar o companie ambiţioasă). Din raţiuni financiare (aveam un buget fix dat de tata) am ales pe atunci un procesor AMD Athlon (nu mai ştiu ce model, dar ştiu că era bunicel).
Anii au trecut, primul meu calculator este încă în pod la taică-miu, doar că lucrurile în lume s-au schimbat aproape radical. Intel a devenit o umbră a ceea ce a fost cândva, ba chiar are mari probleme în contextul unei pieţe din ce în ce mai complexe (a pierdut şi trenul cipurilor AI etc.).
Administraţia Trump vrea ca minim 50% din procesoarele necesare Statelor Unite ale Americii să fie produse local, astfel că se implică activ în salvarea Intel. Mai toată lumea este forţată să investească în Intel, iar recent a apărut o informaţie utopică în urmă cu ceva ani: Intel ar putea fabrica procesoare pentru AMD.
AMD se gândeşte să îşi producă viitoarele modele CPU şi GPU şi în fabricile Intel, iar asta nu doar că ar susţine ambiţia administraţiei Trump, ci ar putea salva şi procesul de fabricaţie 18A a celor de la Intel, cel care riscă să fie tras pe linie moartă în lipsă de cerere (18A este echivalentul Intel pentru procesul de fabricaţie pe 2nm al rivalilor TSMC şi Samsung).
Rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile, AMD are o colaborare excelentă cu TSMC, doar că presiunile administraţiei Trump îi cam dă peste cap strategia de dezvoltare.