Bine aţi revenit la un nou articol din categoria „am văzut”, secţiune în care îmi exprim o părere personală despre un film, documentar sau serial, opinie pe baza căreia vă aştept să discutăm în zona de comentarii.
Trebuie să recunosc că personal nu mi-am făcut o prioritate în a ajunge la cinematograf pentru a vedea filmul Cursa chiar în weekendul de lansare, însă acesta beneficiază de o promovare uriaşă în mediul online, aşa că nu am reuşit să scap de fiu-miu. Şi pentru că ador orele tată – fiu sau timpul petrecut „ca băieţii” cum spune cel mic, am ajuns să văd Cursa mult mai devreme decât m-aş fi gândit.
Cursa este promovat ca fiind cel mai scump film românesc produs vreodată (din ce am înţeles, bugetul a ajuns pe la 4 milioane de euro), cât şi ca primul film românesc disponibil în formatul 4DX (şi da, pentru că am vrut să profităm la maxim de tot ce oferă acest lungmetraj, l-am văzut în 4DX).
Acum nu ştiu dacă o să mă credeţi sau nu (posibil să spuneţi că am fost plătit pentru acest articol, deşi eu am plătit pentru a vedea filmul), dar mie chiar mi-a plăcut. Mi-a adus aminte de primele filme din seria Fast & Furios, acelea cu poveste simplă, dar corectă, cu adrenalină, cu maşini plăcute ochiului, cu curse palpitante etc.
Cam aşa este Cursa, un fel de 2 Fast 2 Furious de România. Pentru că există totuşi şi un touch neaoş, avem în plus ceva emoţie şi sentimente de familie (tatăl pierdut din cauza băuturii, fratele ce trebuie susţinut la studii etc.).
Cursa este un film numa’ bun pentru mase, te ţine prins de la primul, până la ultimul minut, din când în când sunt aruncate şi nişte glumiţe româneşti, dar drăguţe (la cea cu maşina electrică din final a râs toată sala), avem actori care şi-au făcut cinstit datoria (mă bucur că au ales profesionişti şi nu vloggeri), efectele speciale şi cascadoriile au fost surprinzător de bune pentru o producţie românească (nu mi-a oferit niciodată senzaţia de film low-cost), iar povestea logică, fără exagerări, uşor de înţeles şi de dus până la capăt (au fost unele mici momente forţate, precum soluţia miracol din final de demascare a şoferului vinovat de accident, dar nah, nu ceva peste care nu poţi trece).
O altă chestie pur personală pe care am simţit-o este că deşi se străduieşti şi chiar încearcă să o facă pe băiatul cel rău, nu îl prinde rolul pe Codin Maticiuc. Nu ştiu, nu are acel ceva de bad guy, tot timpul mă gândeam că nu are cum să fie chiar atât de rău (iar ironia face că în final chiar s-a dovedit acest lucru 😁).
Am văzut multe filme româneşti în ultimii ani şi cred că peste 90% dintre acestea au fost slabe şi foarte slabe (despre unele chiar am scris şi aici pe site). Dar Cursa este altceva raportat la producţiile locale, este acel film pentru care aş mai plăti încă o dată bilet (da, recunosc, cred că este plăcerea mea nevinovată de anul acesta).
Am citit că în spatele acestui film a fost foarte multă muncă, o armată de oameni şi au existat chiar şi 3 accidente nedorite (în primăvară am văzut şi Lamborghini-ul acela scump expus în mall). Toate acestea nu dovedesc decât dorinţă de a face ceva diferit pentru cinematografia românească, lucru despre care eu cred că le-a şi reuşit.
🟢NOTA: 7 din 10.🟢
