Filme
Aseară am ratat Singur Acasă pe Pro TV (oarecum intenţionat😂), dar am zis totuşi că aş vrea să văd un film specific perioadei. Ceva nou, ceva care să îmi transmită emoţie. După ce am luat la rând platformele de streaming video la care sunt abonat, m-am oprit la Mary, film lansat pe 6 decembrie pe Netflix, un lungmetraj ce ne prezintă într-o formă „hollywoodiană” viaţa Fecioarei Maria, de la naşterea sa şi până la naşterea Mântuitorului Iisus Hristos.
Bine aţi revenit la un nou articol din categoria „am văzut”, secţiune în care îmi exprim o părere personală despre un film, documentar sau serial, opinie pe baza căreia vă aştept să discutăm în zona de comentarii.
Mary este cu siguranţă un film care te va ţine atent de la primul, până la ultimul minut, mai ales că povestea este una de foarte mare interes pentru creştini şi nu numai. Sunt absolut sigur că acest film va isca multe controverse (asta dacă nu o face deja), mai ales că în pur stil „hollywoodian” anumite aspecte sunt exagerate, dramatizate, iar pe alocuri chiar inventate, totul pentru a atrage atenţia în faţa micilor şi marilor ecrane.
Tocmai de aceea îmi voi exprima opinia strict la nivel de film ca act artistic şi atât (atenţie, pericol de spoiler❗️❗️❗️).
Ţinând cont de toate tâmpeniile de filme dedicate sărbătorilor de iarnă promovate în ultima perioadă, recunosc că Mary este un exemplu de aşa DA, dovada clară că s-a muncit mult la el şi că s-au investit suficient de mulţi bani (avem de la efecte vizuale de calitate bună, până la actori aleşi foarte inspirat).
Mary are un fir narativ corect, etapizat cronologic, producătorii au îmbinat binele şi răul într-un stil neaşteptat de plăcut (pe parcurs apar destul de des atât Gabriel, Mesagerul lui Dumnezeu, cât şi Lucifer, primul înger căzut), iar drama prin care trece Fecioara Maria este evidenţiată la tot pasul, tocmai pentru a transmite către oameni acea nevoie de a vedea ce urmează.
Mi-a plăcut mult de Noa Cohen, actriţa israeliană ce joacă rolul Fecioarei Maria. Aceasta este nu doar frumoasă, ci şi foarte talentată. Pe parcursul filmului este tot timpul expresivă, pură, nevinovată, transmite exact ce trebuie, exact ce vrei să vezi într-o astfel de interpretare.
O apariţie interesantă în film este cea a lui Anthony Hopkins în rolul regelui asupritor Irod. Deşi rămâne un actor uriaş, un nume istoric pentru cinematografia mondială, în Mary mi se pare că vârsta îşi pune totuşi amprenta, parcă nu reuşeşte să transmită acea răutate pe care o aştepţi de la un nume atât de malefic. Pe alocuri e moale, nu are tărie în voce şi în decizii, iar în unele situaţii nici producătorii nu l-au ajutat (este o scenă în care solicită generalului său să omoare toţi bebeluşii băieţi existenţi în Betleem pentru că nimeni nu ştia care este Mântuitorul, iar 5 secunde mai târziu îi cere aceluiaşi general să îl aducă pe Mântuitor viu).
Pe alocuri filmul mi se pare grăbit, unele scene se termină brusc, iar altele apar pentru că trebuie să apară şi nu sunt deloc atent făcute. Pe final moare Ioachim, tatăl Fecioarei Maria, deoarece trebuia să moară, însă nu se ştie cine şi de ce l-au omorât. Mai există o secvenţă în care Fecioara Maria şi Iosif fug din Betleem şi se adăpostesc într-o casă. În acelaşi timp din Betleem pleacă să îi caute o armată de soldaţi (mergând pe urmele căruţei lor), însă în secvenţa cu lupta din casă apar generalul şi maxim 1-2 soldaţi (nu era nimeni afară, au putut fugi fără prea mari probleme). Sigur că sunt chestii tehnice, însă mi-au rămas oarecum întipărite în memorie.
Fără a mai lungi articolul, Mary este un film (aproape) reuşit, unul pe care îl poţi privi relaxat, atât timp cât nu iei prea în serios anumite exagerări. Ţinând cont de ce alte opţiuni există zilele acestea pe Netflix în materie de filme de Crăciun, cu siguranţă Mary este o capodoperă.
🟡NOTA: 7 din 10.🟡
