Ţin să vă mulţumesc încă o dată pentru interesul acordat articolelor tip opinie despre filme, ultimul pe subiect, „Am văzut The Equalizer 3 şi Retribution, decente, dar sunt momente în viaţă când trebuie să spui – Vreau să fac şi altceva !”, depăşind 30.000 de vizualizări.
Nu vreau să le consider ca fiind review-uri de filme, ci doar simple păreri personale, unele care au fost completate excelent prin opiniile voastre din zona de comentarii.
Revenind la subiect, în ultimele zile am văzut Mission: Impossible – Dead Reckoning Part One, Fair Play şi The Wonderful Story of Henry Sugar.
Mission: Impossible – Dead Reckoning Part One;
Filmul a fost lansat pe marile ecrane în iulie anul acesta, iar la nivel mondial a strâns încasări totale de peste 567 milioane de dolari. Nu este rău deloc, vorbim totuşi de o franciză cunoscută peste tot, una cu un soundtrack ce nu mai are nevoie de nicio prezentare.
În acest film avem parte de acţiune, umor, efecte speciale, actori buni, un posibil viitor al umanităţii şi nelipsita încălcare voită a legilor fizicii. Mi-a plăcut că Tom Cruise nu îşi arată vârsta (ca alţii), deşi nu sunt convins că nu a folosit ceva tehnologie de întinerire.
Povestea destul de clasică pentru formatul filmului, Ethan Hunt ajunge să fie urmărit de toată lumea şi când spun toată lumea, mă refer chiar la toată lumea (agenţii secrete, ucigaşi în serie etc.), dar, ca de obicei, nu păţeşte absolut nimic. Există şi un mic episod dramatic peste care se trece destul de repede, mai ales că apare o nouă „pepuşe” în viaţa lui, iar finalul este ca în pom, însă măcar am fost anunţat de acest lucru încă din titlul filmului (acel Part One este grăitor). Nu acelaşi lucru l-am putut spune despre Fast and Furious X de la care am plecat mai mult furious.
În general avem un film 100% de cinema, unul care nu te plictiseşte, care te motivează să îţi mânânci conştiincios chips-urile, dar care are faze repetate ca idee la nesfârşit şi este destul de clişeic.
🔴NOTA: 7 din 10.🔴
httpvh://youtu.be/avz06PDqDbM
Fair Play;
Vorbim despre un film ce se poate viziona exclusiv pe Netflix (este producţie proprie), asta ca să nu existe întrebări.
Este un film de tipul dramă psihologică, unul care are o poveste interesantă, una ce ne arată cum în societatea de astăzi iubirea poate fi transformată în ură prin simpla acumulare de frustrări, informaţii trunchiate sau greşit înţelese contextual, gelozie şi chiar sexism.
Cei doi actori principali, Phoebe Dynevor şi Alden Ehrenreich, sunt din garda tânără, nu sunt foarte cunoscuţi maselor, însă ambii fac două roluri foarte bune.
Fair Play nu este un film deloc fair play, ba chiar este destul de dur şi nu foarte uşor de asimilat. Finalul este puţin tras de păr, neconcludent, nu închide prea bine un fir narativ de altfel foarte reuşit.
🔴NOTA: 7 din 10.🔴
httpvh://youtu.be/vICUPlr3EEI
The Wonderful Story of Henry Sugar;
Poate cel mai ciudat film la care am încercat să mă uit anul acesta, spun asta pentru că nu am reuşit să îl termin. Deşi are doar 37 de minute, nu am rezistat mai mult de 16 – 17 minute (ceva de genul).
Deşi am plecat cu mari aşteptări, mai ales că pe lista actorilor îi regăsim pe cunoscuţii Benedict Cumberbatch, Ralph Fiennes, Ben Kingsley sau Dev Patel, nu am fost deloc atras de film. Minutele se scurg şi parcă chinul de a mă uita este din ce în ce mai apăsător. Pur şi simplu am avut senzaţia că cineva râde de mine şi că explicaţiile la explicaţii erau făcute pentru un copil.
Am văzut că în general acest film are recenzii bune, nu contest, sunt oameni mult mai profunzi ca mine (poate au citit şi cartea pe care se bazează acest film), eu sunt mai dintr-o bucată, sunt un simplu român căruia îi place să se uite 2-3 ore la un film care să aibă sens. Ori în acest caz nu m-am intersectat cu ideea din spate.
Şi deşi am citit încă de la început ce a vrut să spună autorul, după cele câteva minute absolut chinuitoare, m-am întrebat la final: Ce a vrut să spună autorul ?
🔴NOTA: 2 din 10.🔴
httpvh://youtu.be/4RdncisZ_QA
