În ultimele zile am reuşit să văd alte trei filme şi vă pot spune cu siguranţă că au fost printre cele mai bune filme văzute anul acesta, cu o mică menţiune, paranteză la cel din urmă, The Killer.
Înainte de a trece la prezentarea celor trei filme, vă mulţumesc încă o dată pentru încrederea pe care mi-o acordaţi, toate articolele despre filme din categoria „am văzut” bucurându-se de un succes neaşteptat. Mă înclin 👏👏👏 !
Oppenheimer;
Un film pe care am dorit să îl urmăresc la cinematagrof, însă la care din păcate din diverse motive nu am reuşit să ajung. Oppenheimer a fost lansat în vara acestui an, mai exact pe 21 iulie, iar în cele câteva săptămâni petrecute în cinematografe a reuşit să strângă încasări globale de peste 948 de milioane de dolari, sumă ce îl face să fie al treilea film ca încasări din 2023 (după Barbie şi The Super Mario Bros. Movie, care de câteva zile poate fi văzut pe SkyShowtime).
Regizat de nimeni altul decât Christopher Nolan, Oppenheimer este poate cel mai bun film văzut de mine anul acesta şi cu siguranţă unul de top în preferinţele mele istorice. Povestea urmăreşte într-o manieră dramatizată viaţa şi implicarea fizicianului Julius Robert Oppenheimer, cel care a condus echipa de cercetători a Proiectului Manhattan, echipă ce a dezvoltat prima armă nucleară din istorie cunoscută drept prima bombă atomică (cu siguranţă aţi auzit de distrugerea oraşelor Hiroshima şi Nagasaki din al doilea război mondial).
Filmul te trece prin toate stările şi emoţiile trăite de Julius Robert Oppenheimer, totul într-o manieră cronologică şi evidenţiind atât aspectele ce l-au transformat la un moment dat în cel mai admirat fizician din lume, cât şi elementele care l-au adus într-o oarecare umbră de imagine la câţiva ani de la terminarea războiului.
Oppenheimer este un film care mie personal mi-a dovedit că omul mai devreme sau mai târziu va distruge lumea pe care o cunoaştem astăzi, din prea multă ură, lăcomie şi luptă istovitoare pentru bani, putere şi dominaţie.
Actorii sunt unul şi unul, Cillian Muprhy joacă impecabil, Robert Downey Jr. nu are nicio treabă cu Robert Downey Jr. pe care îl cunoaşteţi din celelalte filme (şi el este magistral), Matt Damon este omul potrivit la locul potrivit, iar Emily Blunt ne dovedeşte încă o dată de ce în spatele unui bărbat puternic, există şi o femeie cel puţin la fel de puternică.
Oppenheimer durează 3 ore, unele care trec prea repede şi durează prea puţin 😎.
🔴NOTA: 9 din 10.🔴
httpvh://youtu.be/bK6ldnjE3Y0
Sound of Freedom;
Poate cel mai dramatic film pe care l-am văzut anul acest este Sound of Freedom. Cu încasări globale de peste 243 milioane de dolari, acest lungmetraj scoate în evidenţa cinefililor şi nu numai o problemă pe care noi europenii o ignorăm deoarece nu este foarte prezentă în viaţa noastră.
Filmul este inspirat din fapte reale şi urmăreşte povestea unui agent american ce trăieşte o dramă interioară întâlnindu-se în mod repetat cu cazuri de trafic de minori şi pedofilie. Agentul jucat destul de bine de Jim Caviezel decide să îşi sacrifice familia şi pleacă în Columbia pentru a salva zeci de copii din mâinile traficanţilor.
Filmul în sine are şi ceva acţiune, însă nu asta interesează, ci drama pe care o trăiesc acei copii în preajma acelor barbari. Inocenţa oricărui copil este cea care îi atrage pe aceşti psihopaţi, iar această ipostază este excelent evidenţiată de producătorul Alejandro Monteverde.
Dacă acest subiect vă trezeşte interesul, trebuie spus că în film nu sunt scene foarte dure, ci doar sunt aruncate idei, realităţi, posibilităţi, astfel încât cel care vizionează filmul să înţeleagă cruditatea întâmplărilor fără ca acestea să fie explicite.
Sound of Freedom este o dramă care poate scoate ceva lacrimi la vedere 😢, una care ne prezintă şi aspecte ale vieţii pe care le negăm.
🔴NOTA: 8.5 din 10.🔴
httpvh://youtu.be/UwSBQWI-bek
The Killer;
Unul dintre cele mai noi filme realizate in-house de către Netflix este The Killer. Ideea din spate este simplă, un asasin îşi ratează misiunea, iar acesta este pedepsit chiar de către cel care l-a angajat (îi este atacată şi rănită soţia). Din acest moment el porneşte o adevărată vânătoare a celor implicaţi, până la ultimul.
Filmul în sine este foarte bun, în permanenţă se prezintă o paralelă între obiectivul stabilit şi drama psihologică prin care trece asasinul în misiunea sa, însă sunt foarte multe momente moarte în film, cadre întregi în care îţi vine să faci orice altceva decât să te uiţi.
The Killer nu are atât de multă violenţă pe cât v-aţi aştepta, nici sânge suficient, nici emoţii prea mari, el aduce doar aşteptare, răbdare, speranţa că în curând se va întâmpla ceva 🥱🥱🥱. Şi se întâmplă, doar că prea lent, prea târziu. Cel puţin începutul este groaznic, 15 minute din film nu se întâmplă nimic.
Michael Fassbender face un rol bun spre foarte bun, chiar dacă uneori inclusiv el aduce letargie filmului. Dar cred că aşa a fost gândită toată treabă, una care să ne aducă pe noi, cei care ne uităm, în viaţa personajului principal. Iar principalele două elemente ale acestuia, prezentate repetitiv şi obsesiv, sunt răbdarea şi aşteptarea.
Eu am răbdat şi am aşteptat, dar sunt sigur că foarte mulţi vor renunţa repede. Şi nu îi pot condamna, sunt momente în care chiar îţi vine „să îţi bagi picioarele”.
🔴NOTA: 7.5 din 10.🔴
httpvh://youtu.be/5S7FR_HCg9g
Am creat pe site tag-ul „am văzut”, unul în care puteţi găsi toate articolele mele tip opinie despre filme !!!
