Filme
În acest sfârşit de săptămână am văzut două filme, defapt un film destul de bun şi un aproape film (vă explic eu de ce imediat).
Pe primul îl aveam de ceva timp pe lista scurtă, însă cuvintele lui Greuceanu din articolul anterior m-au convins că „it’s time”, iar pe al doilea l-am găsit la capitolul noutăţi pe Disney+ şi am zis să îi dau o şansă.
The Creator;
Acest film este unul foarte interesant, ideea din spatele său fiind oarecum diferită de tot ce am văzut până în prezent. Plecată de la dualitatea om – inteligenţă artificială, în acest film o să aveţi o surpriză şi anume că nu inteligenţa artificială este partea negativă. Nu vă dau mai multe detalii, vă invit doar să îl vizionaţi.
Cu un buget de aproximativ 80 de milioane de dolari, The Creator a dezamăgit la box office, acesta adunând puţin peste 104 milioane de dolari în întreaga lume. Foarte interesant aş zice în contextul în care, iniţial, criticii au primit bine filmul.
The Creator a fost scris de către Gareth Edwards şi Chris Weitz, ambii cunoscuţi în special pentru Rogue One: A Star Wars Story. Filmul începe foarte bine şi crează multe aşteptări chiar din primele minute, unele pe care le veţi elucida în totalitate pe parcursul celor 2 ore şi 13 minute. Firul narativ evoluează logic, acţiunea are tot timpul un sens şi deşi unele faze sunt destul de previzibile, oarecum sunt prinse bine în poveste şi nu deranjează.
Deşi vorbim de un film pur SF, nu putea lipsi partea emoţională, una care îţi denaturează oarecum actualele percepţii. Dacă în prezent în realitate avem campanii puternice împotriva inteligenţei artificiale şi a riscurilor pe care ni le asumăm pentru viitor, după The Creator veţi spune: „eu cred că se poate şi altfel, există o urmă de speranţă, atât timp cât oamenii vor dori”.
Ideea de final a filmului este una cu care sunt de acord şi anume că omul poate sfinţi locul, dar îl poate şi distruge. Din păcate răutatea unora aduce suferinţă altora, chiar şi inteligenţei artificiale paşnice.
🟢NOTA: 8 din 10.🟢
The Shepherd;
Aşa cum am spus şi la început, The Shepherd a ajuns pe listă doar pentru că l-am găsit la secţiunea noutăţi pe Disney+, iar povestea părea promiţătoare.
Din păcate am fost dezamăgit cumplit de acesta, din două motive: în primul rând pentru că am fost neatent şi nu am văzut că este un scurtmetraj (de aici şi ideea de aproape film) în contextul în care îmi pregătisem seara pentru un lungmetraj (îmi asum, asta este), iar în al doilea rând, cel mai important, pentru că aproape filmul este slab rău de tot (la final m-am bucurat că a avut doar 38 de minute).
Trecând de la efectele speciale modeste, la jocul actoricesc, la decoruri, pe alocuri pare chiar un film de amatori. Actorul principal, Ben Radcliffe (Freddie în film), pare atât de nenatural de parcă a fost ameninţat să joace în acest film, iar unele faze sunt de o idioţenie crasă (spoiler alert – în timpul zborului, presat de gândul că va muri, fiind la manşa avionului său rămas aproape complet fără combustibil, Freddie stă şi scrie mesaje iubitei sale pe un carneţel).
Eu cred că The Shepherd a fost lansat cu două scopuri clare: să arate lumii că John Travolta trăieşte şi încă este actor şi pentru a omagia piloţii din al doilea război mondial care s-au sacrificat şi au salvat zeci de alti piloţi britanici rătăciţi (aspect pentru care nu pot decât să 👏👏👏). Cam atât.
Deci, dacă aveţi 38 de minute de pierdut din viaţa voastră, vă recomand The Shepherd. Dacă nu, căutaţi altceva.
🔴NOTA: 2.5 din 10.🔴
PS: Ieri seară m-am uitat şi la Singur Acasă pe Pro TV împreună cu cel mic, dar nu avea rost să îl trec aici, cred că îl ştiţi cu toţii din scoarţă în scoarţă.
Am creat pe site tag-ul „am văzut”, unul în care puteţi găsi toate articolele mele tip opinie despre filme.
