Bine aţi revenit la un nou articol din categoria „am văzut”, secţiune în care îmi exprim o părere personală despre un film, documentar sau serial, opinie pe baza căreia vă aştept să discutăm în zona de comentarii.
Cei de la Netflix au lansat recent filmul The Whisper Man (Omul Şoaptă), un thriller psihologic ce are o distribuţie destul de bună (Robert De Niro, Adam Scott, Michael Keaton şi Michelle Monaghan). Pentru că mi-a plăcut ideea, am zis să îi dau o şansă şi rău nu am făcut.
The Whisper Man (Omul Şoaptă) este un lung metraj construit în baza bestsellerului lui Alex North, iar acesta încearcă să îmbine un gen true crime, cu o traumă personală (pune accent în special pe vinovăţia de a fi tată).
Ideile nu sunt rele, firul epic este solid, bine închegat, coloana sonoră este inspirată, iar atmosfera generală este una rece, opresivă, tensionată. Aceste lucruri mi-au plăcut, au fost câteva momente de puls ridicat, însă de foarte multe ori am ştiut ce va urma (evoluţia a fost previzibilă, clişeică, iar numărul coincidenţelor prea multe şi prea convenabile scenariului).
Trecând la actori, Robert De Niro joacă foarte bine, în stilu-i caracteristic, deşi finalul a fost cam forţat, Adam Scott suferă, duce bine rolul, îşi arată vulnerabilitatea de tată ce trece printr-o adevărată criză existenţială, Michael Keaton un adevărat nebun (chiar te sperie puţin privirea lui bolnavă), iar Michelle Monaghan putea mai mult de atât (mi s-a părut tot timpul cu un pas în urmă, parcă nu înţelegea cât de important este rolul său în poveste).
Din punctul meu de vedere, The Whisper Man (Omul Şoaptă) putea fi mult mai bun, putea analiza mult mai în profunzime traumele transmise din generaţie în generaţie, însă a ales un deznodământ lejer, previzibil, simplu (nu ştiu de ce, dar multe filme de pe Netflix pleacă la drum cu idei bune, dar pe parcurs ajung tot la chestii banale, uşor de digerat chiar şi de cei mai slabi neuroni).
NOTA: 🟡6 din 10🟡
