Telefoanele low-cost și mid-range au avut un cuvânt greu de spus în 2013, iar în 2014 se merge pe același trend. În ultimii ani au răsărit tot felul de branduri noi, precum ciupercile după ploaie.
Sunt multe companii care folosesc rețeta ODM. Își pun brandul pe smartphone-uri produse în China și uimesc prin raportul preț / specificații. Câteva astfel de business-uri sunt mai cunoscute în România: Allview, Evolio, E-BODA, UTOK, Serioux, Vonino. Am enumerat doar pe cei care au în portofoliu și smartphone-uri. Piața de tablete este și mai dinamică.
Se adaugă brandurile străine în genul Prestigio, Yezz, MyPhone etc. Pe segmentul telefoanelor Android cu preț de sub 200 – 250 euro aș spune că brandurile cu renume global în genul Samsung, Sony, Nokia, HTC au pierdut o piață importantă. Samsung mai lansează câte un GALAXY ieftin, dar raportul preț / specificații nu este la fel de bun ca la ODM-urile provenite din sursele amintite mai sus.
Și acum revin cu întrebarea din titlu. Cât mai contează brandul în alegerea unui smartphone?
Îmi amintesc de o discuție purtată cu un blogger din zona tech care-mi spunea că telefoanele Nokia cu Android se vor vinde ca pâinea caldă pentru că sunt produse de către compania finlandeză, doar pe baza renumelui lor. Aș spune că nu-i așa și Nokia X-urile vor fi mâncate, cu ghilimelele de rigoare, de către telefoanele ieftine ce oferă un plus din mai multe puncte de vedere (acces direct la Google Play, bloatware minim, hardware mai bun etc).
