Remarc textul de pe nwradu.ro referitor la subiect.
Am zâmbit când l-am citit deoarece atunci când eram mic chiar de vreo două – trei ori m-am gândit cum ar fi ca într-o dimineaţă să mă trezesc singur pe a noastră planetă. Acum, serios vorbind, într-o situaţie ipotetică cu caracteristicile amintite un singur lucru aş face toată viaţă – să caut un alt supravieţuitor.
Indiferent câte lucruri ar fi de făcut – de la condusul unui Ferrari, folosirea armelor fără restricţie, etc. Orice ai face nu ar avea frumuseţe fără să fie văzut şi de ceilalţi. Este ca şi cum ai desena cel mai frumos tablou din lume dar nu are cine să îl admire, să aprecieze munca ta.
Will Smith a jucat într-un film, al cărui nume îmi scapă, în care un virus afectase planeta noastră şi el era singurul imun. Virusul transforma persoanele în zombii şi nu suportau lumina. Ziua nu mişca nimic în New York (scena acţiunii filmului) iar noaptea sau spaţiile întunecate erau sub legea monştrilor.
Mi-ar plăcea să testez ipoteza dar poate într-un simulator în genul celor din Star Trek. O planetă fără specia noastră ar fi o planetă sălbatică la propriu şi animalele (cele domestice ar intra instant în prima categorie) te-ar vâna la colţ de stradă. Nu le am cu armele şi aş fi o victimă sigură. Mai mult de 30 de zile nu aş rezista într-un asemenea infern.
Ce bine că este doar o posibilitate cu valori de îndeplinire ce merg către 0 absolut.
