Un comentator mi-a ridicat mingea la fileu pentru acest articol. Cred că explicațiile pentru succesul Apple sunt mult mai simple, mult mai la îndemână și în niciun caz nu este vorba de vreo filozofie alambicată etc.
1. Apple nu și-a diluat brandul;
Au mers pe telefoane de top de la bun început, 1 – 2 modele pe an. Samsung, HTC, Nokia în vremurile sale bune și restul de companii ce merg pe Android au adus zeci sau chiar sute de modele și într-un singur an, de la entry-level până la versiunile de top. Logic că un telefon de 100 – 200 euro nu se comportă ca vârful de gamă.
2. Abordare de tip all-in-one;
Apple face designul telefonului, negociază cu furnizori, customizează procesorul, dezvoltă sistemul de operare, stabileste reguli pentru comunitatea de dezvoltatori, are lanțul său de magazine etc.
Google a încercat la un moment dat să meargă pe aceeași idee când a achiziționat Motorola, dar Samsung & co au început să vocifereze și au ales să scape de cartoful fierbinte, Moto a ajuns astfel în portofoliul Lenovo.
3. Simplitate maximă la nivel de interfață + suport software;
Vrei să schimbi n elemente pe smartphone? Îți achiziționezi un telefon Android cu suport în comunitate: LG Nexus 5, OnePlus One etc. Vrei simplitate și un telefon care să aibe suport software pe 2 – 3 ani de zile? S-ar putea să iei în calcul și un iPhone, dacă bugetul o promite.
Utilizatori de telefoane nu sunt geeks în proporție prea mare, de aici și interesul redus al multora spre a schimba o suită de elemente la device-ul de zi cu zi.
Cele trei elemente sunt suficiente în opinia mea să-i pună într-o poziție ceva mai bună față de alte companii ce produc hardware cu Android. Apple se află într-o poziție privilegiată, iar iPhone-ul a devenit motorul companiei. Piața de telefoane inteligente se va suprasatura la un moment dat, iar dacă nu vor găsi un alt debușeu, nu-i văd prea bine peste 3 – 4 ani de zile.