A trecut aproape o treime din anul de graţie 2015 şi pot afirma cu tărie că ceva s-a întâmplat în lumea telefoanelor inteligente. De fapt device-urile săracele nu au făcut nimic greşit, prostesc se comportă producătorii acestora care pe zi ce trece devin tot mai egoişti.
Să începem cu peştii cei mari: Samsung, HTC, Sony, LG, Huawei etc. (Apple nu intră în acest segment deoarece ei mereu au fost diferiţi de ceilalţi, poate acest lucru le-a adus şi succesul). Anul acesta au lansat smartphone-uri dubios de scumpe, fără a aduce cu sine şi plus valoare utilizatorilor. Telefoane precum HTC One M9 sau Samsung Galaxy S6 au preţuri de producţie de sub 300 de dolari.
Chiar dacă adăugăm forţa de muncă, marketing, R&D şi alte cheltuieli, preţurile de 800 – 900 de dolari pentru acestea sunt nejustificate. Orice “inovaţie”, indiferent dacă ne este sau nu utilă, se traduce printr-o creştere a preţului de bază. De ce? Pentru că suntem 7 miliarde şi ceva de oameni pe planetă şi există mulţi fraieri care vor cumpăra. Nimic nou sub soare, nu?
Ajungem la peştii “ăi” în ascensiune: Xiaomi, Meizu, OnePlus, Lenovo etc. Această categorie a fost până anul trecut cea a băieţilor buni. Ei se evidenţiau prin device-uri cu raport calitate-preţ excelent, suport software rezonabil şi o reţea de distribuţie internaţională. În 2015 a fost o eclipsă de soare care se pare că a lasat sechele acestui segment de producători. Lansările au fost la două extreme: flagship-urile cu preţuri piperate sau pocnitori de 100-150 de dolari. În doar câteva luni au uitat de politica lor echilibrată. De ce? Pentru că suntem 7 miliarde şi ceva de oameni pe planetă şi există mulţi fraieri care vor cumpăra.
O altă categorie este cea a peştişorilor mici din China. Da, îi ştiţi şi voi. Mulţi, cu denumiri care mai de care mai inspirate, cu device-uri de duzină lansate zilnic, cu preţuri de nimic care sunt direct proporţionale cu calitatea produselor, dar care vor o felie. O felie din lumea nepretenţioşilor, lumea necunoscătorilor şi lumea “neavuţilor”. Pe scurt, lumea celor mulţi.
Ultima categorie este cea a caracatiţelor mim. Pentru cei care nu ştiu, caracatiţa mim este una foarte talentată şi imită foarte multe tipuri de peşti (plătica, peştele leu, calcan etc.). Vă spune ceva aceasta categorie? Ei bine eu încadrez aici două tipuri de producători: cei care produc efectiv imitaţii şi cei care cumpără de la altii, aruncă un soft la “buleală”, pun un nume mai uman şi gata business-ul. Primii câştigă din plagiat, ceilalţi câştigă din nimic. Cu toate acestea au succes şi cresc.
Cam aşa văd lumea producătorilor de smartphone-uri în 2015. Voi aveţi altă părere?
