Cred că toţi cei care ne citesc au auzit cel puţin o dată de scumpirea unui abonament telecom prin aplicarea faimoasei clauze de indexare anuală. Aceasta poate fi regăsită în toate contractele Orange, Vodafone şi până mai recent, Telekom.
Ca o mică paranteză, singurul operator telecom din România ce nu are o astfel de clauză este Digi Mobil (cum de altfel, el este şi singurul care se raportează la cursul BNR în schimbul valutar).
Revenind…
Orange şi Vodafone au în contracte această clauză de indexare ce le permite ca anual să scumpească abonamentele fără a da explicaţii abonaţilor. Partea cea mai interesantă este că deşi toate sunt exprimate în euro, clauza de indexare anuală se raportează la IAPC, adică Indicele Armonizat al Preţurilor de Consum din România. Acesta este un indicator economic ce măsoară inflaţia şi schimbările de preţuri pentru bunurile şi serviciile de consum.
Acestea fiind spuse, cei doi operatori telecom ţin cont de inflaţia la lei, deşi abonamentele sunt exprimate în euro. Aplicând această metodă şi luând în calcul formulările contractuale, Orange şi Vodafone se protejează de orice variaţie nefavorabilă din ciclul economic şi o pune contractual în sarcina clientului / abonatului.
Acesta din urmă suferă din 3 părţi: scumpirea procentuală de la lei aplicată la euro, diferenţa de curs valutar (folosesc cursul ING) şi aplicarea procentuală la preţul abonamentului standard. Sigur că luate individual, aceste diferenţe sunt minore, însă la nivelul a milioane de abonaţi, înseamnă nişte bani mulţi.
Paradoxal este că deşi contractual se spune că această clauză de indexare anuală nu poate fi mai mare de 8%, ea poate trece de acest procent pe factură (pentru că cei 8% se aplică la euro, dar factura vine în lei).
Este legal aşa ceva?
Da, este legal, atât timp cât mecanismul este prins în contract.
Este corect?
Mno, aici decideţi voi…
