În ultimele două săptămâni am testat HTC One E9 Plus, un phablet pe care mi-am dorit să-l văd la lucru încă din momentul în care a fost anunțat. Este unul dintre primele telefoane cu MediaTek Helio X10, primul HTC cu display ce afișează o rezoluție Quad HD / 2560×1440 pixeli.
Nu știu câte persoane se așteptau în urmă cu câțiva ani de zile când HTC era pe val să vadă compania taiwaneză apelând la MediaTek pentru a-i furniza ansamblul hardware pus pe telefoane cu specificații de top. Uite că s-a ajuns și aici, nu m-aș mira la un moment dat dacă HTC intră sub umbrela MediaTek, în contextul în care HTC se află în cel mai jos punct din istoria sa (compania valorează exact cât cash-ul aflat în conturile sale, fabricile și toată infrastructura HTC pe partea de R&D fiind evaluate, teoretic, la zero).
Destul cu divagațiile și să revin la HTC One E9 Plus, phablet ce ne-a fost pus la dispoziției de către QuickMobile, cred că ei sunt cei ce joacă rol de furnizor pentru toate magazinele online din țara noastră, mă refer strict pe acest smartphone.
Specificații HTC One E9 Plus
Design
În pachet dați de smartphone, cablu microUSB – USB 2.0, încărcător ce necesită adaptor pentru prizele autohtone, căști HTC pe fir lat de tip in-ear + mai multe dopuri de ureche, manuale cu instrucțiuni de utilizare, fără limba română printre ele, dar cine mai citește un astfel de ghid în 2015?
Modelul testat avea o denumire inscripționată pe cutie: HTC One E9+ dual-sim (Delicate Rose), dar rozul respectiv nu l-am găsit pe nicăieri și pot să spun că am apreciat asta. Dacă era un smartphone roz, nu mai ieșea cu el din casă. Glumesc.
Ca design pot să spun că mi-a plăcut de când l-am scos din cutie, ușor pentru cei 5.5 inch ai săi, subțirel. Adoptă o carcasă unibody cu margini ce par fi metalice, spate alb acoperit în policarbonat alb, un plastic ce-mi amintește de HTC One X. Nu este lucios, grip bun și cel mai important, nu lasă senzația de telefon ieftin.
Senzorul de 20 Megapixeli se profilează peste linia generală a phabletului, protejat cu un inel metalic. Recomand achiziția unei huse, deși am folosit HTC One E9 Plus fără un astfel de accesoriu, iar capacul spate și senzorul respectiv nu au acumulat vreo zgârietură în buzunarul blue jeanșilor. HTC știe să facă telefoane ce arată bine, este și cazul lui One E9 Plus
De criticat ar fi marginile negre ce înconjoară ecranul de 5.5 inch, destul de generoase, de aici și un raport display / corp al smartphone-ului de sub 70%. Mă rog la acest raport contribuie și difuzoarele frontale cu tehnologia BoomSound, protecția sloturilor pentru cele două cartele nanoSIM și microSD-ul de până la 128 GB. Nu mi-a inspirat ideea de rezistență în timp. Una peste alta, din galeria de imagini aflată la sfârșit de articol vă dați seama că este un smartphone bine construit ce amintește mai degrabă de linia Desire, mai puțin de gama One în care a fost încadrat de către compania taiwaneză.
Ecran și sunet
Super LCD3 de 5.5 inch cu rezoluție 2560×1440 pixeli, protejat cu sticlă Corning Gorilla Glass 4 și spre suprinderea mea, unul dintre cele mai bune ecrane de smartphone din ce am testat în 2015. Îl notez cu calificativul excelent la mai multe capitole: luminozitate, unghi de vizualizare, modul în care se comportă în directa acțiune a razelor de soare. Un singur minus, puțin cam suprasaturat pentru gustul meu, nu la fel de tare ca unele ecrane de tip Super AMOLED testate în trecut, dar se vede existența unui mod vivid scos un pic în față.
Merge a fi activat un mod de utilizare a telefonului cu mânuși, util pe timp de iarnă. La baza display-ului sunt controale de tip touch buttons, direct pe ecranul de start, sigla HTC nu are nicio comandă ascunsă în spate.
Sunetul provine de la cele două speakere frontale, cel de sus se aude mult mai tare decât cel poziționat la bază. La HTC One M9 era la fel. Se aude ceva mai metalic decât M9, dar tot ai parte de o audiție exemplară pentru un telefon. Jack-ul de 3.5 mm îl găsiți în partea frontală, iar căștile din pachet sunt de o calitate decentă, fără a impresiona. Recomand achiziția unor căști in-ear de calitate spre a vă bucura de un sound calibrat foarte bine. Reglarea volumului se face din lateral dreapta, tastă ușor de accesat, dar uneori poți apăsa pe butonul de power în loc să scazi sau să ridici intensitatea sunetului.
Hardware, sistem de operare și aplicații
MediaTek MT6795M a fost redenumit în Mediatek Helio X10 și HTC are o sumă de telefoane cu acest procesor. Se adaugă acceleratorul grafic PowerVR G6200, 3 GB RAM, 32 GB spațiu de stocare și slot pentru microSD de până la 128 GB. Helio X10 folosește opt nuclee pe ARM Cortex-A53 tactate la 2 GHz, ușor subtactat față de frecvența cu care MediaTek livrează acest CPU – 2.2 GHz. Probabil s-a dorit un plus la capitolul autonomie și o încălzire mai redusă în sarcină.
Este capabil să ruleze orice aplicație sau joc din Google Play, cei 3 GB RAM ajută mult. Totuși, partea de GPU trădează oarecum procesorul și livrează performanțe mai modeste față de linia Adreno concurentă a Qualcomm. În rest, Sense UI pus peste Android 5.0 Lollipop se mișcă impecabil pe acest hardware, fără lag / întârzieri în meniu. Nu se încălzește la fel de tare ca HTC One M9, mă rog îl ajută și carcasa din plastic față de metalul de pe M9 ce disipă căldura mai greu.
Nu o să insist prea tare pe partea de software, este suficient să vezi un HTC lansat în 2015 ca să cunoști interfața de pe toate smartphone-urile lor. Sunt unul dintre cei care apreciază Sense UI, interfața mult mai light față de TouchWiz și una dintre puținele iterații ce nu mă forțează să instalez un launcher din Google Play.
Aplicații preinstalate pe HTC One E9 Plus:
Aplicații Google: Căutare, Căutare vocală, Gmail, Google Plus, Play Music, Play Store, Play Books, Hangouts, Google Drive, Play Games, YouTube, Știri și Vreme;
Aplicații HTC:
Car – controlezi smartphone-ul prin comenzi vocale când ești la volanul automobilului;
Kid Mode – pentru cei ce lasă telefonul pe mâna copiilor;
File Manager;
HTC Community – shortcut către un site dedicat;
Teme – engine de teme pentru cei interesați de personalizarea telefonului;
HTC Power To Give – o parte din puterea de procesare a telefonului este oferită unor proiecte dedicate științei, studiilor medicale etc;
HTC Backup, HTC Dot View – aplicație pentru husa dedicată;
One Gallery, Photo Editor și alte mici aplicații puse pe device, Lanternă spre exemplu.
În testele de benchmark veți vedea că este depășit puternic de Qualcomm Snapdragon 810, dar vă asigur că Mediatek-ul octa-core fără să impresioneze în benchmarks se descurcă excelent la nivel de aplicații rulate, browsing, YouTube, streaming de conținut etc.
Performanță
A trecut prin mai multe teste de benchmark, iar rezultatele le-am pus în tabel, alături se află scorurile obținute de HTC One M9:
Conectivitate
Nu-i lipsește nimic: 4G cu viteze de până la 150 Mbps în download, Wi-Fi ac, dual-band, dual-sim cu suport pentru două cartele nanoSIM, A-GPS, GLONASS și Beidou pe partea de poziționare.
S-a descurcat impecabil în apelurile de voce, dar și pe partea de semnal în 4G, 3G și Wi-Fi. În partea superioară se află jack-ul de 3.5 mm, în lateral dreapta dați de power și reglarea volumului, la bază de portul microUSB, iar în lateral stânga de slotul ce acoperă cele două cartele nanoSIM și microSD-ul ce primește carduri de până la 128 GB. Un pic de atenție la poziționarea nanoSIM-urilor, au un fel de micro-tăviță din plastic pe care trebuiesc poziționate.
Notă maximă la capitolul conectivitate și să nu-mi spuneți că nu oferă viteze de până la 300 Mbps sau 450 Mbps pe partea de 4G cum fac alte telefoane Android de top. Măcar să avem 150 Mbps în mod real, la nivel național.
Cameră foto și video
20 Megapixeli oferiți de senzorul Toshiba intens criticat pe HTC One M9, 4 Megapixeli pentru camera frontală în cazul meu. HTC în anumite țări pentru One E9 Plus a ales să pună un senzor de 13 Megapixeli frontal, repet, nu este cazul aici.
De cele mai multe ori se descurcă decent în ce privește fotografiile, dar sunt momente în care-și face autofocusul aiurea sau arde fotografiile cu o luminozitatea prea pronunțată, în spațiile întunecate nu-l recomand.
Fotografii făcute cu HTC One E9 Plus:
Autonomie
Bateria de 2800 mAh se descurcă cât de cât, dar un acumulator de minim 3500 mAh ar fi fost de bun augur. Display-ul își cere porția de energie, mai ales la rezoluția afișată, procesorul ajută puțin și astfel se comportă mai bine decât telefoanele cu Qualcomm Snapdragon 810, dar sub Samsung cu al său Exynos octa-core. Performanțele nici nu merg a fi comparate.
În testul de redare a unui playlist de YouTube, bateria a ajuns la 100% la sub 5% în 4 ore și 10 minute.
Preț
HTC One E9 Plus – 2299 lei la QuickMobile.
Concluzii
HTC One E9 Plus la un preț mai așezat de 1600 – 1700 – 1800 lei ar deveni hit ca raport specificații / experiență de utilizare / cost de comercializare. MediaTek dovedește că un CPU true octa-core se situează din multe puncte de vedere la nivelul unor soluții hardware mai sofisticate (arhitectură big.LITTLE cu nuclee pe diverse standarde ARM etc).
PRO
– design plăcut, bine fabricat, materiale de calitate;
– unul dintre cele mai bune ecrane din piață la momentul actual;
– sunet bine calibrat, intensitate ridicată;
– interfață fluent, fără să agațe în meniu, fără bloatware în exces.
CONTRA
– senzorul principal de 20 Megapixeli trădează în unele situații și livrează fotografii la o calitate îndoielnică;
– performanțe relativ modeste ale GPU-ului pus de Mediatek, vizbil în aplicațiile cu grafică mai complexă;
– o baterie de 3500 mAh ar fi oferit o autonomie mai bună, mai ales că este un CPU pe ARM Cortex-A53.
httpvh://youtu.be/7CirtvFrZQo
