Modelul taiwanezilor mi-a atras atenţia de când a fost lansat deoarece era printre primele mobile cu Android ce aborda un preţ mai redus. Atunci când îl ţii în mână îţi dai seama că din punct de vedere al standardului de calitate s-au menţinut valorile obişnuite pentru HTC. Repet o mică parte din datele tehnice:
– ecran de tip touchscreen de 3,2 inch cu rezoluţie 240×320 pixeli şi 16,7 milioane culori, interfaţa HTC Sense;
– procesor de 528 Mhz, 384 Mb RAM şi 512 Mb ROM, acceptă carduri microSD de până la 32 GB, rulează sistemul de operare Android 2.2;
– Wi-Fi în standardele b/g, 3G cu HSDPA, bluetooth 2.1, GPS, microUSB, jack de 3,5 mm, radio FM cu RDS;
– cameră foto de 5 Megapixeli ce filmează la o rezoluţie foarte mică (nu îl recomand deloc pentru clipuri);
– 118 grame, 12,8 mm grosime şi baterie de 1300 mAh.
Se aseamănă cu vărul său ce a făcut furori în 2010 – HTC Desire. Pentru aproximativ 1000 de lei primeşti un smartphone cu un design ok, dar ce suferă din cauza rezoluţiei ce nu permite afişarea tuturor aplicaţiilor din Android Market. Spre exemplu Angry Birds sau un simplu test Quadrant nu sunt acceptate pe smartphoneul asiaticilor. Punctează la baterie unde rezistă în condiţiile în care este utilizat moderat în jur de 2 – 3 zile. Atunci când accesaţi funcţii ca GPS sau internet via Wi-Fi sau 3G se încălzeşte în limitele „clasei” din care face parte. Wildfire se va vinde bine în România mai ales prin intermediul operatorilor de telefonie mobilă. La Vodafone îl puteţi achiziţiona la aproximativ 200 lei cu un abonament de 16 euro ce conţine opţiunea smartphone cu 500 de Mb trafic de internet.
La liber sau fără semnarea unui contract nu cred să fie un hit în faţa unor modele ce oferă mai mult precum Motorola MB525 Defy sau LG Optimus One care în afară de camera foto nu îi este inferior lui Wildfire la niciun capitol.
