Având în vedere fluctuațiile de preț de pe piața energetică din ultimul timp și faptul că suntem dependenți de energia electrică, probabil că v-ați gândit dacă merită investiția într-un sistem fotovoltaic pentru a reduce valoarea facturilor la energie.
Dar oare merită să facem pasul către o astfel de investiție?
Putem face un calcul. Să presupunem că avem o medie lunară la consumul de energie de 500 kWh ceea ce presupune un consum anual de 6000 kWh. Dacă înmulțim această valoare cu costul pe kWh reglementat anul acesta de 1,3 lei vom obține cheltuieli anuale pentru energia electrică de 7.800 lei.
Să presupunem acum că vrem să acoperim acest consum cu un sistem fotovoltaic.
În teorie un sistem de 5 kw ar trebui să producă anual 6000 kWh de energie, dar depinde foarte mult de locul unde este amplasat, cum este amplasat etc. Prețul unui astfel de sistem pleacă de la 5.000 euro la care mai adăugăm 1.000 euro cheltuielile pentru dosarul de prosumator. Avem un total în lei de aproximativ 30.000 lei, pe care dacă îi împărțim la 7.800 lei (cheltuielile anuale la energie) ar rezulta că în mai puțin de 4 ani amortizăm investiția.
Din păcate, lucrurile nu sunt deloc așa simple. Așa zisa compensare 1 la 1, proaspăt reglementată, prin care fiecare kWh produs de sistemul nostru și dat în rețea, poate fi consumat, atunci când avem nevoie în limita a 2 ani, nu se referă la kWh de pe contor. Adică, dacă noi producem vara, când este soare 4.000 kWh și consumăm doar 2.000 kWh, avem la dispoziție 2 ani să consumăm din rețea, când avem nevoie (de exemplu iarna) cei 2.000 kwh pe care i-am dat în rețea. După cum știm, costul unui kWh se împarte în două – costul de furnizare (curentul electric efectiv) și costul de distribuție (taxele plătite pentru circulația curentului pe cabluri). Din cei 1,3 lei/kWh, cam jumătate sunt costuri de distribuție. Aceste costuri le vom plăti atunci când vom consuma curentul pe care l-am dat în rețea.
Și de aici încep discuțiile. Este corect ca pentru curentul dat în rețea de sistemul nostru și consumat de vecini (curentul electric dat în rețea are o tensiune cu câțiva volți mai mare decât cel din rețea și va fi folosit de cel mai apropiat consumator), să se plătească taxe de distribuție și când este dat și când este consumat? Din punctul meu de vedere, atâta timp cât folosim o rețea ce nu ne aparține va trebui să plătim taxe. Ceea ce consider incorect, este faptul că în aceste taxe de distribuție sunt incluse, printre altele, taxe de medie tensiune, taxe de înaltă tensiune, ori dacă curentul produs de sisteme fotovoltaice rezidențiale este consumat local, la joasă tensiune, de ce trebuie să se plătească de două ori taxe ca și cum ar fi produs de o hidrocentrală (de exemplu)?
În concluzie, pentru un sistem fotovoltaic on grid, din păcate este foarte greu să răspundem la întrebarea din titlu. Cu cât dăm mai mult curent în rețea, cu atât îl vom amortiza mai greu decât dacă îl vom consuma direct. Iar dacă avem un furnizor cu un cost al electricității mai mic, de exemplu Hidroelectrica unde costul total al kWh este în jurul a 0,85 lei, vom amortiza investiția și mai greu, deoarece în acest caz costul de furnizare al energiei reprezintă doar puțin peste 30% din costul total.
Calculele făcute sunt cu caracter informativ, deoarece atât costurile de furnizare și distribuție diferă la nivel național, cât și producția unui sistem fotovoltaic, dar pot reprezenta o bază pentru fiecare dacă merită sau nu să facem pasul către o astfel de investiție. Să nu uităm că statul oferă până la 20.000 lei pentru a deveni prosumatori, sumă care ajută destul de mult doar în cazul unui sistem de mici dimensiuni, de până în 10 kW.
Cât despre sistemele off grid, vom vorbi într-un alt articol, dar nici aici lucrurile nu sunt tocmai roz.
