Nu ştiu dacă sunteţi la curent cu tot ce se întâmplă în industria auto europeană, dar lucrurile evoluează într-un ritm galopant spre un mic haos (dacă în 1-2 ani nu sunt luate nişte decizii strategice corecte, posibil să asistăm la un colaps până în 2030).
Situaţia la zi este următoarea. Producţia auto europeană scade constant, multe fabrici din prezent merg sub formă de avarie şi în pierdere. Pentru că în spate există o presiune socială uriaşă, salvarea pe termen scurt poate veni chiar din partea producătorilor auto chinezi.
Aceştia din urmă caută să fabrice sau cel puţin să asambleze anumite modele pe bătrânul continent, iar giganţii europeni îi invită să le folosească uzinele care în prezent nu îşi mai justifică activitatea. Recent, însuşi şeful grupului Volkswagen, a făcut o astfel de invitaţie:
„Integrarea producţiei de modele chinezeşti în fabricile Volkswagen ar fi o soluţie inteligentă, care ne-ar permite să reducem pierderile generate de capacitatea neutilizată şi să ne reducem costurile de producţie per maşină. Prin urmare, suntem deschişi să împărţim fabricile noastre cu producătorii chinezi, pentru a produce în ele atât modelele noastre, cât şi ale lor.”
Această propunere pare o soluţie bună pentru următoarea perioadă, dar pe termen lung, lucrurile se anunţă dezastruoase. Pentru producătorii chinezi această propunere este o soluţie ideală, pentru că cu un minim de investiţii în retehnologizare, ei pot trece direct la producţie (nu trebuie să ridice o fabrică de la zero şi să “îngroape” miliarde de euro). Unde mai pui că această fabricare se traduce în realitate mai mult într-o simplă asamblare (modulele sunt fabricate în China, iar în Europa doar sunt puse cap la cap, ca într-un lego cu instrucţiuni).
În fabrica Stellantis din Polonia se întâmplă deja acest lucru, iar Leapmotor produce modele cu 10 – 15.000 de euro mai ieftine decât reuşeşte Peugeot sau chiar Citroen.
Toată lumea simte că urmează ceva rău, inclusiv sindicatele germane. Acestea au solicitat recent Comisiei Europene ca toate maşinile vândute în Uniunea Europeană să fie fabricate în Europa, oricât de absurd ar părea acest lucru în acest moment (ei se gândesc deja la viitor). Chiar şi furnizorii locali de componente sunt speriaţi, aceştia solicitând la rândul lor o altă schimbare absurdă azi: vor ca toate maşinile vândute în Europa să aibă un minim de 70% componente fabricate pe bătrânul continent.
Christiane Benner, şefa sindicatului IG Metall din Germania (reprezintă peste 2 milioane de angajaţi din industrie), joacă şi mai tare şi transmite clar: „toţi cei care vând în Uniunea Europeană, ar trebui să producă în Uniunea Europeană.”
Producătorii auto chinezi sunt conştienţi că în curând aceste solicitări absurde se vor transforma în posibil certitudini şi pregătesc terenul. Pentru ei piaţa auto europeană are mare potenţial şi au tot interesarul să ridice fabrici de la zero sau să „închirieze” de la producătorii auto locali aflaţi în impas.
Iar ca furtuna să fie perfectă pentru industria auto europeană, peste ocean, în Statele Unite ale Americii, este un nene acolo care se joacă cu tarifele după cum visează noaptea. O piaţă atât de importanta, dar atât de imprevizibilă, este un coşmar. Încă unul.
Via: piataauto.md 1, 2
