Opinie

După o săptămână agitată, invadată pe toate canalele media de evenimentul Black Friday, iaca am ajuns în acel punct în care toată lumea îşi aşteaptă livrările (unii deja le-au primit) pentru a se bucura de toate acele produse comandate şi foarte necesare în traiul zilnic.

Cu toate acestea şi anul acesta am observat aceleaşi reacţii, aceleaşi psihologii, aceleaşi şi aceleaşi aspecte legate de Black Friday-ul românesc. Le-am putea numi pe scurt stereotipuri:

  • Deşi majoritatea românilor sunt nemulţumiţi de preţurile promoţionale practicate (insulte, acuze, jigniri etc. aduse retailerilor), an de an comercianţii anunţă vânzări record, creşteri cu două cifre procentuale comparativ cu ediţia anterioară;
  • Chiar dacă foarte multe produse cumpărate nu reprezintă o necesitate imediată (nici viitoare), românii le achiziţionează doar pentru că trebuie să fie în rând cu ceilalţi în campania Black Friday (ieri dimineaţă la mine la muncă colegii se întrebau ce şi-a luat fiecare de Black Friday, iar vreo 2-3 care au spus că nu sunt interesaţi de acest eveniment erau priviţi ca nişte ciudaţi, ca o versiune mai light de paria);
  • Niciun comerciant (nu cred că există vreo excepţie) din România nu respectă ideea originală de Black Friday (ultima vineri din noiembrie cu reduceri semnificative pentru o perioadă fixă de 24 de ore). La noi mersul lucrurilor este simplu: fie se organizează Black ceva tot anul, fie se aşteaptă să anunţe eMAG-ul când organizează Black Friday şi toţi fac la fel;
  • An de an, aproape obsesiv, românii care nu prind acela mega oferte de la eMAG (cele care se epuizează în câteva secunde) consideră că totul este o vrăjeală, că în realitate nimeni nu prinde pe bune acele produse, că eMAG-ul ne prosteşte, că totul este escrocherie etc. Degeaba le explici că la un stoc de 2000 de bucăţi aplică simultan zeci de mii de oameni, flacăra violet există;
  • Românul are bişniţa în sânge pân’ la moarte. Site-urile de anunţuri gen olx.ro, lajumate.ro, publi24.ro etc. sunt deja pline de anunţuri de vânzare ale puţinelor produse achiziţionate la preţuri de dumping (acest lucru se întâmplă an de an şi încă mă întreb de ce retailerii nu limitează numărul de unităţi ce pot fi achiziţionat per cont).