Industria auto europeană se află în mijlocul unui paradox periculos. În timp ce guvernele votează interzicerea motoarelor cu ardere internă și alocă subvenții de miliarde de euro pentru electrificare, baza lanțului de aprovizionare rămâne extrem de vulnerabilă.
Cel mai recent episod al acestei crize vine din Norvegia, acolo unde compania Vianode, considerată pilonul de speranță pentru producția de grafit sintetic din Europa, se află într-un impas financiar critic și a angajat banca de investiții JP Morgan pentru a-și căuta de urgență un partener strategic sau un cumpărător integral.
Bateria reprezintă între 25% și 40% din costul total al unui vehicul electric. În interiorul fiecărei celule litiu-ion se află două elemente esențiale, catodul și anodul. În timp ce catodul necesită metale precum nichel, cobalt sau litiu, anodul este compus din grafit, un material ce poate fi extras natural sau produs sintetic. Un singur automobil electric necesită până la 100 kg de grafit purificat.
Iar aici apare problema geopolitică – China controlează aproximativ 95% din producția globală de material activ pentru anozii de baterii.
Vianode, fondată inițial sub umbrela gigantului norvegian Elkem, a creat o tehnologie inovatoare pentru a sparge acest monopol. Prin utilizarea energiei hidroelectrice, aceasta transformă cocsul petrolier în grafit sintetic de înaltă puritate, reducând amprenta de carbon a grafitului cu până la 90% comparativ cu produsele chinezeşti.
În 2024, Vianode a pus în funcțiune fabrica-pilot Via ONE din Herøya, Norvegia (o investiție de 200 milioane de dolari), dovedind că produsul lor are performanțe excelente.
Eșecul companiilor europene de a atinge o scară industrială viabilă în domeniu pare a deveni un deja-vu, iar aici avem exemple cunoscute precum Northvolt sau Morrow Batteries.
Vianode a încercat să evite aceeași soartă prin scalare rapidă. Înregistrând comenzi ferme și un acord multianual uriaș cu General Motors (GM), compania a decis să își mute focalizarea expansiunii majore în America de Nord, acuzați fiind factorii europeni pentru lipsa stimulentelor directe și a unui cadru reglementar competitiv.
Proiectul Via TWO, anunțat în St. Thomas, Ontario (Canada), viza o investiție de peste 3,2 miliarde de dolari canadieni pentru o mega-fabrică capabilă să producă 150.000 de tone de grafit sintetic anual (cantitate suficientă pentru 2 milioane de mașini electrice).
Doar că…
China a scăzut agresiv prețul grafitului anodic cu 15–20% de la an la an, astfel că presiunea preţului s-a acutizat. În plus, investitori importanţi precum Norsk Hydro s-au retras, iar Statele Unite ale Americii a încetinit ritmul de adopţie a maşinilor electrice (aspect care a afectat acordul multianual cu GM).
În tot acest context, Vianode a rămas fără bani şi nu poate finaliza fabrica din Canada. CEO-ul Burkhard Straube a confirmat că Vianode explorează acum orice opțiune, de la un parteneriat industrial, până la o vânzare integrală a companiei, proces gestionat de banca JP Morgan.
Rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile, însă dacă Vianode își va închide porțile, Europa pierde nu doar o fabrică în Norvegia și un proiect major în Canada, ci își pecetluiește dependența totală de grafitul chinezesc pentru următorul deceniu.
Sursa: autotechinsight.com
