Lung titlul bată-l vina, dar nu am putut să prind în doar câteva minute esenţa subiectului din acest articol.
Conform celor de la avocatnet.ro, aflăm că un cetăţean al acestei ţări s-a simţit discriminat de faptul că eMAG a solicitat o taxă suplimentară de 2.5 lei pentru opţiunea de plată la livrare la achiziţionarea unui produs online şi a făcut plângere la CNCD (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării).
Petentul şi-a susţinut punctul de vedere susţinând că taxa suplimentară constituie o formă de discriminare, în special în cazul persoanelor care nu pot efectua plăți online sau al celor care nu utilizează internetul.
Răspunsul eMAG a fost că procesarea plăţii la livrare generează costuri suplimentare comparativ cu plata online, tocmai de aceea şi acest cost suplimentar transferat către utilizatorul ce alege această modalitate de plată.
CNCD a decis că în acest caz NU este vorba despre discriminare şi că taxarea diferită este justificată obiectiv și proporțională cu costurile suplimentare implicate de procesarea plății la livrare. Conform celor de la CNCD, pentru ca o acţiune să fie considerată discriminare trebuie să existe un tratament diferențiat aplicat în situații analoage, să se bazeze pe un criteriu de discriminare recunoscut de lege și să aibă scopul sau efectul de a restrânge exercitarea egală a unui drept legal.
Personal sunt de acord cu această decizie, orice firmă încearcă să îşi minimizeze cheltuielile, unele cât se poate de reale când vine vorba de cash (pentru orice companie cash-ul devine şi va deveni din ce în ce mai scump).
