În toamna anului trecut Volkswagen a fost prins în cel mai mare scandal din istoria companiei, cel al emisiilor poluante (Dieselgate). Compania germană a recunoscut că în perioada 2005 – 2015 a fraudat rezultatele testelor antipoluare pe motoarele diesel prin utilizarea unui soft special.
Se estimează că au fost afectate aproximativ 11 milioane de vehicule la nivel global, iar din acestea 8.5 milioane s-ar fi comercializat în Europa. Dacă în Statele Unite ale Americii cei de la Volkswagen au plătit cu vârf şi îndesat (peste 25 miliarde de dolari pentru amenzi şi compensaţii financiare oferite proprietarilor care au fost cuprinse între 5000 şi 10000 dolari), în Europa producătorul german a scăpat aproape basma curată.
După câteva luni de negocieri s-a decis ca proprietarii de vehicule Volkswagen diesel din Europa să nu primească compensaţii financiare de niciun fel. În schimb aceştia vor primi o garanţie extinsă pe doi ani pentru componentele reparate astfel încât motoarele diesel să îndeplinească normele privind emisiile de poluare.
Era foarte greu din punct de vedere politic să impui măsurile aplicate în Statele Unite ale Americii şi în Europa pentru că:
- 77% din vehiculele afectate sunt prezente în Europa, iar la o despăgubire de minim 5000 euro / proprietar = peste 42 miliarde de euro daune. Acest lucru ar fi fost echivalentul cu falimentul companiei germane;
- Volkswagen este producătorul care asigură în Germania, dar şi în restul Europei, mii de locuri de muncă. Germania este principalul pol de putere din Uniunea Europeană şi nu şi-ar fi dus la faliment una dintre cele mai mari companii ale sale;
- prevederile UE acordă statelor membre puterea de a impune respectarea normelor;
- scandalul nu a avut un ecou atât de puternic în Europa comparativ cu agitaţia de peste ocean.
