Opinie
Mama natură a creat astăzi în toată ţara cea mai mare plapumă albă din ultimii ani, un peisaj care acum câţiva ani ar fi adus mult mai multă bucurie printre oameni decât o face astăzi. Din păcate în zilele noastre toată lumea se fereşte de zăpadă şi nimeni nu mai vede frumuseţea acestui anotimp.
Am trecut astăzi prin parcul Titan şi deşi vremea de afară era splendidă pentru puţină mişcare împreună cu cei mici, în parc nu erau decât umbrele copacilor înzăpeziţi. Am crezut că acesta este un caz izolat. Mi-am sunat rudele de acasă (eu sunt din Brăila, iar acolo natura a fost mult prea darnică) să văd ce fac şi toate stăteau temătoare în casă. Cei mici se jucau pe diversele gadget-uri pe care le au în dotare (smartphone, tabletă, laptop, PC etc.), în timp ce părinţii lor se uitau speriaţi la ştirile negativiste, deşi toată ţara este albă. Am crezut că si acesta este un caz izolat.
Ajung acasă şi ma pun să fac o scurtă radiografie a blogurilor româneşti şi ce să vezi? Andrei Vulpescu doar ce a postat un articol în care evidenţia diferenţa dintre copiii de ieri şi cei de astăzi în felul cum îşi manifestă aceştia emoţiile cu privire la fulgii de zăpadă. Dacă acum 15-20 de ani, pe o vreme ca aceasta toţi erau afară şi se îmbulgăreau până la epuizarea fizică, astăzi totul este pustiu. Rar vezi un bunic cu un nepot de mână pe stradă mergând agale prin omătul depus cu atâta splendoare.
Acum 20 de ani nu existau atâtea gadget-uri care să îţi „omoare timpul” pe o asemenea vreme răcoroasă. Copilul de astăzi preferă să se joace Angry Birds pe telefon, decât să facă o îmbulgăreală cu prietenii săi. Copilul de astăzi preferă un Real Racing 3 pe tabletă, decât să se tragă cu sania împreună cu ceilalţi copii din cartier. Copilul de astăzi preferă un FIFA 2015 pe noul său PlayStation, decât să joace fotbal prin zăpadă. Copilul de astăzi preferă un League of Legends pe laptop, decât să ridice cazemate din zăpadă.
Sunt de acord, tehnologia a avansat enorm în ultima perioadă, dar parcă uităm ce înseamnă bucuria unei zile cu zăpadă şi nu numai. Uităm să le arătăm copiilor noştri că lovitura unui bulgăre de zăpadă emană mai multă emoţie decât un infinit de nivele la nu ştiu eu ce joc. Vreau să văd parcurile pline cu copii, să îi văd roşii în obraji şi nu nervoşi şi stresaţi de o misiune într-un joc de strategie monoton. Sunt de acord că şi tehnologia are rolul ei, însă în aceste momente, ar trebui să le arătăm cum să se bucure de minunăţiile naturii şi nu doar de minunăţiile evoluţiei tehnologice.
Cine este oare de vină pentru această situaţie? Tehnologia care crează dependenţă sau părinţii care uită să le arate şi altfel de bucurii copiilor lor?
PS: Ştiu că nu e bine să generalizez, dar aceasta este tendinţa actuală şi se vede cu ochiul liber.
