Ne luptăm de când ne știm cu unele dintre autoritățile statului ori de câte ori avem nevoie de un anumit document, pentru care este nevoie de acte dintre cele mai diverse. Până nu strângem anumite adeverințe, copii și cine mai știe ce maculatură, cât să umplem un dosar cu șină, se pare că nu putem obține o amărâtă de hârtie de la anumite instituții publice.
Nu spun că în unele locuri nu am remarcat o îmbunătățire considerabilă a serviciilor, cu un anumit grad de digitalizare atins, dar cred că încă mai este mult până departe.
Unul dintre pașii importanți în procesul de digitalizare avansată a instituțiilor și autorităților statului ar fi Legea Interoperabilității.
Propunerea legislativă privind Legea Interoperabilității, la care s-a lucrat în grupul de lucru Law and Technology Lab al Comisiei pentru Tehnologia Informației și Comunicațiilor, la inițiativa președintelui acesteia, Sabin Sărmaș, va fi promovată în procedură de urgență în Parlament, cu sprijinul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării (MCID) și al Autorității pentru Digitalizarea României (ADR). Da, ați citit bine ”procedură de urgență”, date fiind termenele strânse din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Comunicatul de presă ne anunță că obiectivul final al legii este acela de a furniza servicii publice în mod eficient, cu diminuarea semnificativă a birocrației, a timpului alocat obținerii documentelor și în același timp creșterea transparenței.
Extras din comunicatul de presă:
”Persoanele fizice nu vor mai fi nevoite să prezinte instituțiilor și autorităților publice dovezi privind persoana lor (ex.: acte de stare civilă, precum certificatele de naștere sau de căsătorie), privind bunurile pe care le dețin în proprietate (extrase de carte funciară pentru imobile, cărți de identitate
autoturisme, etc.) sau date privind situația fiscală a contribuabilului existente la ANAF.
De aceleași facilități vor beneficia și persoanele juridice, cărora nu li se va mai solicita – la fiecare interacțiune cu o instituție publică – copii ale certificatului de înmatriculare sau ale certificatelor constatatoare obținute de la Oficiul Registrului Comerțului.
Prin platforma de interoperabilitate, aceste date vor putea fi interogate în timp real de către funcționarii publici, care vor verifica doar identitatea solicitantului, fără a-i impune prezentarea altor documente justificative sau constatatoare, dispărând practic celebrul dosar cu șină. Același lucru se va întâmpla și atunci când un serviciu public va fi accesat exclusiv online, utilizatorul având acces la toate datele pe care instituțiile publice le deține despre el sau despre bunurile sale, nemaifiind necesară încărcarea unor documente suplimentare sau a altor informații.
…
Datele furnizate prin platforma națională de interoperabilitate vor avea aceeași valoare juridică cu datele conținute în documentul prezentat fizic care conține sau confirmă datele respective, ceea ce va contribui semnificativ la reducerea timpului de așteptare pentru prestarea oricărui serviciu public, fie că ne referim la o primărie, la sediul unei administrații fiscale sau la Inspectoratul Teritorial de Muncă.”
Comunicatul mai conțiine și alte informații, dar, din păcate, apare și un paragraf la care am emoții:
”Conform prevederilor legii, în termen de un an de la punerea în funcțiune a platformei de interoperabilitate, instituțiile și autoritățile publice centrale care dețin un registru de bază sunt obligate să se integreze cu platforma, termenul prevăzut pentru instituțiile și autoritățile publice locale fiind de doi ani de la aceeași dată.”
Da, scrie că în termen de un an, respectiv doi ani, ar trebui ca totul să fie perfect funcțional, platforma să fie intergrată de către toate instituțiile și autoritățile publice centrale și locale. Doar că, istoric vorbind, aproape orice termen stabilit pentru anumite acțiuni ale statului este doar ”de formă”, apărând mereu motive spre a putea fi prelungit ”legal”.
Totuși, speranța moare ultima, așa cum auzim poate prea des în jurul nostru, așa că este bine măcar că există o luminiță la capătul tunelului. Cât de repede vom ieși însă din tunelul birocratic în țara noastră, nu știm.
