România este o ţară frumoasă, o ţară cu multe posibilităţi, o ţară unde s-ar putea face bani frumoşi dacă ar exista altă mentalitate, însă din păcate este locuită de români. Un popor care a crescut după proverbul “Capul ce se pleacă, sabia nu-l taie !” şi căruia îi place “mica ciupeală”. Chiar şi aşa ne place să ne lăudăm, să ieşim în evidenţă, cu toate că realitatea este de cele mai multe ori diferită.
Văd periodic români care se împrumută doar pentru a-şi cumpăra cel mai nou iPhone sau cel mai scump Samsung:
- aceiaşi români stau pe WhatsApp, Facebook, dar nu ştiu să pună o cratimă sau un semn de întrebare atunci când este cazul. Dau bani pe nişte smartphone-uri de care chiar nu au nevoie, însă cine are iPhone X ?
- aceiaşi români plătesc încă rate la telefon chiar şi după ce l-au stricat, pierdut, sau schimbat;
- aceiaşi români nu ştiu să instaleze o aplicaţie din magazinul de aplicaţii;
- aceiaşi români care nu suportă “chinezăriile”, chiar dacă peste 99% dintre smartphone-uri sunt fabricate în Asia (pentru că mână de lucru ieftină);
- aceiaşi români care aleg un telefon doar pentru că e mare, frumos şi colorat.
Da, acesta este românul, unul pentru care fudulia este un testicul al unui animal şi nu o îngâmfare. Românul trebuie să aibă cel mai “şmecher” smartphone pentru că poate, nu pentru că are nevoie. Problema este că şi acel “poate” este mai mult “nu poate”, însă cine ştie acest lucru ? Doar el. Până la urmă suntem prea săraci pentru a ne permite smartphone-uri ieftine. Nu ne stă în ADN.
