Mult controversata taxă pe soare, o idee ce a apărut nu cu mult timp în urmă la nivelul UE și preluată și la nivel național, ar urma să se aplice din 2026. Ideea vine ca o descurajare a prosumatorilor și investițiilor în sisteme fotovoltaice on grid.
De ce acest lucru?
Se pare că investițiile de acest fel perturbă sistemele naționale de distribuție a energiei electrice, iar creșterea investițiilor private ar face ineficiente investițiile deja demarate de state în centrale atomoelectrice și hidrocentrale. Adică, dacă numărul prosumatorilor devine foarte mare în momente de producție maximă (zile cu soare), energia electrică rezultată nu va mai putea fi preluată, sistemele de distribuție vor ceda, iar centralele naționale vor fi inutile.
În plus există demarate proiecte de construcție de noi centrale (hidro și nucleare) care nu vor mai fi amortizate vreodată. La prima vedere ideea este logică și ar proteja sistemele de distribuție existente. Totuși, până acum ofeream certificate verzi producătorilor de energie verde, statul oferă finanțare nerambursabilă pentru sisteme fotovoltaice, urmând ca din 2026 să le impoziteze deoarece sunt prea multe?
Într-un articol anterior discutam despre tehnologia V2G și V2H 🔗 prin care automobilele electrice, care sunt mari consumatori la nivel rezidențial, pot avea un rol activ tocmai în astfel de situații, preluând excesul de energie. Mai mult, spre deosebire de consum care este mai greu de estimat, producția unui sistem fotovoltaic pentru următoarele zile poate fi determinată cu exactitate (vreme însorită = producție mare) și pot fi găsite soluții mai practice pentru a folosi această energie. Impozitarea ar trebui să fie ultima soluție.
Tot legat de subiect, luna trecută, prosumatorii au obținut în instanță o victorie notabilă cu privire la compensarea directă. Această compensare ar urma să se facă efectiv cantitativ, nu doar în ceea ce privește energia activă. Dăm în rețea 1.000 kwh, primim când avem nevoie 1.000 kwh, fără a mai plăti taxe de distribuție, TVA și alte impozite. Așa cum am menționat într-un articol anterior adevărul trebuie să fie undeva la jumătate. Ca să înțelegem vă propun următoarea situație ipotetică:
Doi vecini prosumatori, unul produce astăzi 100 kwh peste consumul propriu și este dat în rețea. Consumul este preluat de vecinul său. Acesta produce în următoarea zi la rândul său 100 kwh care sunt preluați de primul vecin. În această situație, care poate merge la nesfârșit, nici unul dintre cei doi prosumatori nu va plăti nimic, deși folosesc o rețea națională ce necesită întreținere și prin urmare cheltuială. Fiind vorba de linii de joasă tensiune consider că este necesară aplicarea unor taxe, dar cu o valoare modică în comparație cu cele pentru distribuția energiei produsă la tensiuni înalte. Această sentință nu este definitivă, dar și dacă va fi, iar Ordinul ANRE anulat, lucrurile cu siguranță nu vor rămâne așa.
Sunt un viitor prosumator, beneficiar al programului Casa Verde, dar nu prea mă mai bucur de acest lucru.
