Smartphone
Era o vreme când piața de telefoane mobile era mult mai dinamică, cu mult mai multe branduri în piață și cu o tipologie mult mai largă de terminale. Acum 10 ani de zile, Samsung nu ajunsese a fi lider mondial și își căuta calea spre primele locuri.
Alte companii erau pe val și aici mă refer la Nokia, BlackBerry sau HTC ce aveau un cuvânt de spus și cumva stabileau standardele în industrie.
Feature phone-urile era în continuare cele mai vândute telefoane mobile, iar pe piața smartphone-urilor nu se stabilise duetul Android & iOS. BlackBerry avea propriul său sistem de operare, Microsoft se lăuda cu Windows Mobile, smartphone-urile Android abia ce intrau în piață. Nokia testa și deja erau semne timide că nu prea știu cum să fabrice un telefon cu sistem de operare și control tactil.
10. BlackBerry Bold 9700;
BlackBerry era smartphone-ul de business, iar tastatura qwerty în mod portrait era unul dintre atuurile companiei canadiene. Au refuzat cu nonșalanță să se adapteze la trendurile din industrie, iar când au făcut-o a fost prea târziu, le-a fost traș preșul de sub picioare de către iOS și Android. Mai sunt nostalgici după vremurile în care BB-urile erau un benchmark.
Bold 9700 avea trackpad optic, 3G + Wi-Fi, cameră de 3.15 Megapixeli cu AF, baterie de 1500 mAh. Ecranul era de 2.44 inch cu rezoluție 480×360 pixeli. Rula BlackBerry 5.0 și a primit upgrade spre 6.0. Partea hardware nu era așa importantă pentru că nu erau jocuri sau aplicații cu grafică așa complexă (procesor single core la 624 MHz + 256 MB RAM).
BlackBerry Bold 9700 era o mașinărie de trimis mailuri.
9. Nokia N900;
Compania finlandeză era lider mondial și își permitea să exploreze piața de smartphone-uri cu diverse proiecte. Nokia N900 cu Maemo a fost unul dintre aceste proiecte. A fost și primul smartphone pe care am avut ocazia să-l testez.
Problema Nokia a fost că nu a înțeles să-și concentreze eforturile pe un produs software, dar mai ale să realizeze un magazin de aplicații care să funcționeze în mod real. Pe Symbian era o adevărată bătaie de cap să instalezi un joc sau o aplicație. Pur și simplu, îți venea să arunci cu telefonul.
Nokia N900 arăta foarte bine, dar Maemo era nefinalizat și fără suficiente aplicații care să-l pună în valoare. Îmi amintesc că eram impresionat de modul în care arăta, cum funcționa mecanismul cu tastatura culisantă qqwerty etc.
8. Nokia N97 Mini;
Dacă îmi amintesc corect, Nokia N97 Mini a fost un succes comercial. Era la fel de dorit cum sunt GALAXY S-urile sau iPhone-urile în prezent.
Magazinul de aplicații Ovi și Symbian erau modeste, dar lumea nu se obișnuise cu Android și iOS. Nokia avea puterea să-l împingă pe N97 Mini în oferta operatorilor de telefonie mobilă. N97 Mini avea o cameră de 5 Megapixeli cu optică Zeiss, baterie de 1200 mAh, ecran de 3.2 inch de tip rezistiv (nu ați vrea să reveniți la această tehnologie), 8 GB spațiu de stocare și putea deschide documente Word, Excel, PowerPoint și PDF. Tastatura qwerty era de tip culisant, iar ecranul era poziționat astfel încât să fie mai ușor de privit într-un unghi bun.
7. Nokia 5230;
Era entry-level-ul Nokia pe telefoane mobile cu touch. Aș spune că pentru vremurile respective putea fi considerat smartphone, deși nu dispunea de conexiune Wi-Fi ci doar 3G la 3.6 Mbps în download și 0.3 Mbps în upload.
Prețul și rezistența îl recomandau spre a fi achiziționat, un fel seria A de la Samsung în vremurile bune ale Nokia. Nu era vremea selfie-urilor, camera frontală lipsea. Trebuie să te mulțumești cu senzorul principal de 2 Megapixeli.
6. Samsung S5230;
A fost primul meu telefon cu touch și asta pentru că în primul rând, era ieftin. Aveam un blog la vremea respectivă și am scris un articol de genul: Samsung S5230 cu bune și rele. A strâns peste 900 de comentarii, vizitatori pe site au crescut de la 100 – 150 la 500 unici pe zi și am început să scriu și despre alte telefoane mobile, după 1 an și jumătate am pornit Gadget.ro (S5230 l-am cumpărat prin iulie 2009). L-am uitat pe o bancă, cu card microSD și husă cumpărată recent.
Nu avea cine știe ce funcții, era un telefon ieftin cu ecran tactil și design ușor elegant.
5. Sony Ericsson W995;
Dacă erai în căutarea unui telefon mobil care să exceleze în ce privește partea audio + cameră foto printre cele mai bune, Sony Ericsson W995 era unul dintre terminalele de luat în calcul.
Camera sa era de 8.1 Megapixeli cu LED flash, dispunea de tastatură culisantă și taste dedicate pentru muzică pe lateral dreapta. Nu lipsea jack-ul de 3.5 mm și Wi-Fi-ul, iar spațiul de stocare era extins printr-un slot proprietar – Memory Stick Micro.
4. Nokia E52;
Nokia E52 este un alt telefon apreciat din urmă cu 10 ani. Era foarte rezistent, introdus în seria E (E = Enterprise). Tastatura era alfanumerică și nu de tip qwerty. Bateria aș spune că se descurca bine, 1500 mAh la ecran de 2.4 inch și cu hardware-ul de atunci, trecea testul a mai multe zile. Nici nu erau sincronizările în fundal și ecranele uriașe din prezent cu rezoluții pe măsură.
3. HTC Hero;
A fost unul dintre primele smartphone-uri Android ce a venit și în România, iar modul în care se profila la bază îl scotea în evidență imediat. Rula Android 1.5 Cupcake cu Sense UI. Folosea un procesor Qualcomm la 528 MHz, 288 MB RAM și 512 MB ROM. La ce specificații avem acum și în telefoanele de 5 – 600 lei, HTC Hero pare din preistorie.
2. HTC HD2;
Probabil, cel mai versatil smartphone lansat vreodată. A pornit cu Windows Mobile 6.5 Professional, dar a primit atât de multe custom ROM-uri pe Android că a primit statul de legendă în comunitatea XDA. Era ajutat de chipsetul Qualcomm Snapdragon S1 la 1 GHz, 448 MB RAM, ecranul avea 4.3 inch cu rezoluție 480×800 pixeli. Nu doar că a primit Android sub formă de custom ROM, dar au fost portate și MeeGo, Windows Phone 7, până și Ubuntu sau versiuni complete de Windows au ajuns pe taiwanez.
1. iPhone 3GS;
A fost una dintre primele dovezi că Apple nu face jucării, iar cine a râs de ei în etapa inițială: Nokia & BlackBerry, nu au știut de ce sunt lovite. Era la ani lumină în fața concurenței și mă refer strict la simplitatea din sistemul de operare, modul intuitiv în care putea fi folosit fără tastatură qwerty și alte soluții de gen.
Putem extinde discuția în rubrica de comentarii.
