Diverse
La prima vedere titlul sună foarte simplu, însă povestea din spate este una mai complicată, mai ales că trenul maglev nu a fost niciodată adoptat la scară largă.
În prezent există trenuri maglev active doar în China, Japonia şi Coreea de Sud, deşi proiecte au existat şi în alte ţări (Germania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii etc.).
Trenurile maglev sunt cele care funcţionează cu levitaţie magnetică, adică ele folosesc uriaşe câmpuri magnetice pentru a se deplasa. Deşi această tehnologie permite atingerea de viteze uriaşe (în prezent există tehnologii ce permit atingerea a până la 600 de km / oră), ea are la rândul său câteva minusuri importante (infrastructura feroviară compatibilă trebuie realizată de la zero, deci există costuri uriaşe în spate, iar procesul prin care se obţine efectul de superconductivitate este puternic consumator de energie).
Inginerii chinezi au reuşit să dezvolte o nouă tehnologie pentru obţinerea acestui efect de superconductivitate, una ce permite viteze mai mari, la costuri mai mici. Vorbim sigur de o fază incipientă a acesteia, una care a fost testată totuşi într-un soi de tunel din care s-a extras foarte mult aer (s-a ajuns într-un mediu de semi vacuum). Trenul maglev a reuşit să atingă în aceste condiţii speciale o viteză de 1000 km / oră, un record absolut în domeniu.
Sigur că mai este mult până departe şi nu se ştie încă dacă această tehnologie va putea fi folosită vreodată pe un tren comercial.
