România are una dintre cele mai accesibile pieţe telecom din lume, însă acest lucru nu ar fi fost posibil niciodată fără apariţia operatorului român Digi Mobil. Am spus acest lucru cu multe alte ocazii, însă niciodată nu am detaliat subiectul.
Aşa că pe baza a ceea ce ştiu şi pe baza research-ului făcut, vin în atenţia voastră cu acest articol tip opinie în care voi încerca să prezint din perspectiva mea care au fost cele mai importante 3 strategii aplicate de Digi Mobil, cele care au dus într-un final la schimbarea radicală a pieţei telecom din România.
Digi Mobil a fost lansat oficial la finalul anului 2007, la acel moment operatorul telecom având capacitatea de a oferi doar servicii de telefonie mobilă 3G. Acestea erau limitate ca acoperire, astfel că foarte mulţi ani creşterea a fost lentă.
Oficialii RCS & RDS aveau însă o strategie clară, dar aceasta necesita timp. Compania îşi dezvolta constant reţeaua de internet fix şi televiziune şi atrăgea noi şi noi abonaţi. În momentul în care numărul RGU-urilor (unităţile generatoare de venit) a devenit suficient de mare, iar infrastructura mobilă suficient de dezvoltată (în paralel cu cea fixă, RCS & RDS a conectat pe aceasta şi antenele de mobil tip backhaul la costuri foarte mici, comparativ cu concurenţa), Digi Mobil a început asaltul pieţei telecom.
Acest lucru lucru s-a întâmplat la relansarea naţională Digi Mobil din 2014. Cu cote de piaţă de aproape 50% pe internet fix şi televiziune, dar şi cu o infrastructură mobile pregătită, operatorul telecom a atacat efectiv concurenţa cu preţuri şocant de mici pentru acel moment (2-7 euro / lună / abonament).
În anii ce au urmat dupa 2014 a fost aplicată o strategie tip subvenţie încrucişată. Pentru a atrage rapid abonaţi pe telefonie mobilă, s-a mers pe o marjă foarte mică sau poate chiar în pierdere în anumite perioade şi cu toate acestea compania s-a putut dezvolta mai departe în baza veniturilor substanţiale generate din internet fix şi televiziune.
În tot acest interval de timp, Digi Mobil a mai aplicat o altă strategie câştigătoare, cea a maximizării eficientizării operaţionale şi a eliminării costurilor inutile. RCS & RDS a mers pe mâna magazinelor mici, de cartier, cu costuri reduse de administrare, s-a concentrat doar pe vânzarea SIM-urilor / abonamentelor (niciodată nu a subvenţionat preţurile smartphone-urilor) şi a utilizat o infrastructură hardware de reţea optimizată (nu s-a investit decât în echipamente esenţiale).
Ultima, dar nu cea din urmă strategie câştigătoare, a fost exploatarea agresivă a legislaţiei privind portarea şi legarea acesteia de ceva ce putea controla: baza uriaşă de abonaţi de internet fix şi televiziune. Campaniile de marketing Digi Mobil s-au bazat întotdeauna pe doi mari piloni: preţurile extraordinar de mici la portare şi depedenţa lor de existenţa unor servicii fixe în spate.
RCS & RDS a transmis ani la rând abonaţilor săi de servicii fixe că se pot porta oricând la Digi Mobil fără costuri suplimentare şi la preţuri foarte, foarte mici (în plus, se promova şi încă se promovează ideea că cu cât portezi mai multe numere, cu atât plăteşti mai puţin).
RCS & RDS a ştiut mereu că un utilizator împachetat complet va pleca mult mai greu, mai ales dacă preţurile rămân atractive. În spate calculul financiar s-a făcut şi se face la nivel de împachetare per client, nu la nivel de serviciu luat individual, astfel că deşi poate la 4 numere portare cu 3 euro / lună compania pierde bani, per ansamblu, luând în calcul şi restul serviciilor active, veniturile sunt solide, iar profitul suficient.
Prin aceste 3 strategii majore, RCS & RDS aka Digi a revoluţionat piaţe telecom din România şi a forţat concurenţa să reducă preţurile pentru a rămâne competitivă.
Conform celor mai recente rapoarte oficiale, cele aferente finalului de 2025, Digi:
- are o cotă de piaţă naţională de 74% pe internet fix;
- are o cotă de piaţă naţională de 77% pe televiziune;
- are o cotă de piaţă naţională de 34% pe telefonie mobilă (7,7 milioane de cartele active, primul loc cu o mică diferenţă faţă de Orange).
