Cu numai câteva zile în urmă anunțam cele 7 finaliste ce s-au calificat pentru titlul de Mașina Anului 2024 în România, iar acum sunt în măsură să dezvălui marele câștigător. Este probabil cel mai surprinzător laureat Mașina Anului în România de când se desfășoară această competiție, ce a ajuns acum la cea de-a 25-a ediție.
Atenție, atențiune! MG4 este modelul ce a strâns de departe cele mai multe voturi din partea juriului format din 15 membri. Mașina pur electrică a ieșit pe primul loc la o diferență de 18, respectiv 21 de puncte față de ceilalți ocupanți ai podiumului.
Clasamentul pe puncte pentru Mașina Anului 2024 în România:
- MG4 – 165 puncte
- Peugeot 408 – 147 puncte
- Renault Austral – 144 puncte
- Hyundai Kona – 126 puncte
- Kia Niro – 114 puncte
- SsangYong Torres – 80 puncte
- Jeep Avenger – 79 puncte
Acum haideți să vă spun cum am punctat eu:
- 15 puncte – MG4
- 11 puncte – Renault Austral
- 9 puncte – Peugeot 408
- 7 puncte – Kia Niro
- 6 puncte – Hyundai Kona
- 5 puncte – Ssangyong Torres
- 4 puncte – Jeep Avenger
Observați așadar că am acordat punctajul maxim tocmai câștigătorului. Dacă mă considerați nebun, trebuie să aflați că la fel ca mine au mai făcut nu mai puțin de alți 6 membri ai juriului, din toți cei 15. Deci, 7 din 15 au considerat că MG4 este cel care merită titlul de Mașina Anului 2024 în România. Alți 3 membri au oferit punctaje de 11, respectiv 9 puncte. Niciunul dintre membrii juriului nu au pus minimul de puncte (4) în dreptul EV-ului MG4 și nici următorul punctaj (5) nu a ajuns la electricul britanico-chinez.
De ce l-am votat eu pe primul loc tocmai pe MG4?
Simplu: pentru că este o mașină de senzație, care mai vine și la un preț extrem de atractiv. Versiunea de bază, cu baterie de 51 kWh și putere de 170 CP (250 Nm) costă de la 31.400 EUR cu TVA, fără a fi scăzută vreo primă de casare sau ecobonus guvernamental. Varianta cu baterie de 64 kWh și cu putere de 204 CP (250 Nm) pleacă de la 35.900 EUR cu TVA.
Vorbim despre o compactă de segment C bine echipată și foarte spațioasă raportat la dimensiunile exterioare. Dar, foarte important, construită pe o platformă modernă, cu propulsie. Adică, puntea motoare este cea spate. Iar asta se traduce printr-o ținută de drum absolut incredibilă. Extrem de vioaie la plecarea de pe loc, foarte agilă în orice fel de condiții, mașina asta este, în plus, cum nu se poate de confortabilă. La proba de pe circuitul de la Academia Titi Aur ne-am distrat cu toții pe cinste la volanul acestui EV. Neutru la limită și chiar supravirator dacă voiai să provoci astfel de comportament, MG4 își arată limitele cu mult mai târziu decât te-ai aștepta inițial. Extrem de plăcut la condus, indiferent de ritm și de stilul de șofat. Se poate așa ceva? Uite că se poate, probabil asta a contribuit cel mai tare la punctajele obținute.
Apoi, MG4 are și o calitate de fabricație bună spre foarte bună. Dacă ai preconcepții despre mașinile „chinezești” cam trebuie să le anulezi în cazul MG4. Nu spun că este ceva premium pe undeva, că materialele sunt cele mai alese, dar, foarte important, totul este solid asamblat și bine finisat. Interfața sistemului de infotainment și răspunsul ei ar mai trebui ușor puse la punct, dar asta se poate rezolva prin update-uri de firmware.
MG4 este o adevărată surpriză și, din păcate pentru industria auto europeană, arată într-o oarecare măsură cam unde se poate îndrepta piața dacă producătorii cu tradiție nu-și pun mai rapid la punct gama și nu se adaptează vremurilor.
În fine, divagăm. Revin și vă asigur că dacă i-ai pune orice altă emblemă lui MG4, de la marile branduri europene, toată lumea, dar toată, ar fi de acord că este o mașină minunată. Însă în condițiile date, marca britanico-chienză va avea sarcină grea în a demonstra exact de ce este capabilă. Eu totuși cred că are mari șanse de a deveni o marcă de succes și în România, așa cum a făcut-o deja pe mai multe piețe europene.
Pe locul al doilea din concursul Mașina Anului 2024 în România a fost Peugeot 408. Eu i-am dat 9 puncte, adică cel de-al treilea scor posibil. Aici am avut cea mai mare dilemă. Cele două modele franceze din finală sunt ambele foarte bune, dar destul de diferite.
Peugeot 408 este o apariție, însă convinge pe deplin prin toate avantajale, nu doar ca design. Este foarte spațios, poate doar pe înălțime să nu fie la nivelul lui Austral. Interiorul este de calitate, construcție la standarde înalte, materiale alese și finisări atente, cu multă tehnologie la bord. Ținuta de drum este uimitor de confortabilă, dar când am ajuns pe circuit cu 408 am descoperit că se și așează bine pe traiectorie și că este dinamic.
Renault Austral a prins podiumul, iar eu i-am acordat 11 puncte. L-am așezat cu greu în fața lui 408, dar decisiv pentru mine a fost faptul că este un SUV foarte bine pus la punct, cu greu îi poți găsi minusuri.
Spațios, bine construit și cu o ținută de drum excelentă, cu punte directoare pe spate care îl face foarte agil atât la viteze mici, când roțile posterioare virează contrar celor față, dar și la viteze mari, când cele din urmă virează la fel ca cele frontale. Sistemul de operare din spatele centralei multimedia este Android Automotive și mi-ar plăcea să-l văd pe tot mai multe mașini.
Hyundai Kona a primit de la mine 6 puncte, cu unul mai puțin decât i-am dat fratelui Niro. Noua generație Kona s-a schimbat mult față de cea pe care o înlocuiește. Este evident mai mare, iar asta se traduce într-un spațiu interior asemănător cu al Tucson-ului.
Designul este interesant, dar s-ar putea să nu fie unul ușor de digerat de toată lumea. La interior sunt câteva soluții mai puțin obișnuite, precum maneta cutiei de viteze, așezată pe coloana de direcție, dar într-o poziție ușor ciudată. Mai sunt și alte elemente ce vor necesita ceva obișnuință. Ținuta de drum, în schimb, este una dintre cele mai echilibrate. Mult confort, dar cu suspensie ce ține optim sub control orice oscilație a caroseriei.
În dreptul Kia Niro eu am trecut un număr de 7 puncte fiindcă mi s-a părut o idee peste Kona. Nu cu mult, ce-i drept. Pe Niro l-am avut prezent în versiunea pur electrică, față de Kona ce a venit în varianta termică.
Kia a arătat că este foarte eficientă, a consumat extrem de puțin cu toate că mai nimeni nu a mers tocmai economic. Chiar dacă mi s-a părut că antifonarea nu este ideală (zgomot mai pregnant de la pneuri decât mi-ar fi plăcut), Niro este un all-rounder ce poate satisface extrem de multe gusturi. Nu are puncte slabe evidente, iar asta i-a adus de la mine 7 puncte.
Cel mai probabil, de la SsangYong Torres am avut cam prea multe așteptări. Mașina nu este deloc rea, ba din contră. Marca sud-coreeană a avansat mult din toate punctele de vedere, dar nu pot spune că se ridică din vreo direcție la nivelul competiției din acest an. Motorul și transmisia, ambele mi s-au părut învechite, le-aș numi chiar rudimentare, dacă aș vrea să exagerez.
Mașina se simte greoaie, deși nu este tocmai lentă. Ba chiar pe circuit a arătat o ținută de drum surprinzător de dinamică. Suspensia filtrează bine orice fel de denivelare pe prima parte a cursei, pentru ca apoi să devină progresiv mai rigidă, spre a nu permite aplecări extreme ale caroseriei masive. Torres este un SUV de familie spațios și potrivit pentru drumuri lungi, din partea mea, chiar dacă nu este cel mai rafinat.
Ultimul din clasament a fost Jeep Avenger. Aș fi vrut să pot spune că este surprinzătoare această poziție, dar 6 membri ai juriului i-au acordat minimum de puncte (4). Alți patru membri s-au oprit la 5 puncte și doar doi dintre cei 15 membri au oferit 7 puncte, maximul primit de „american”.
Avenger este un EV foarte eficient, consumă cu adevărat puțin în traficul real, dar în rest nu aș spune că ar mai putea avea alte „talente”. Te mai poate atrage interiorul cu fel de fel de soluții interesante și poate faptul că are o suspensie foarte confortabilă, ce vine însă cu oscilații largi ale caroseriei nu doar în curbele în care intri mai tare, ci chiar pe frânările mai serioase.
Aș vrea să spun câteva cuvinte și despre cum s-au desfășurat testele. Inițial am plecat pe un traseu pe drumurile publice, pe durata căruia toți membri juriului s-au schimbat între ei la volanul fiecărei dintre finaliste. Fiecare a rulat cam 7 – 10 km, poate și mai mult în unele cazuri.
Apoi, ne-am întors la Academia Titi Aur unde a fost amenajat de către gazdele noastre un traseu variat pe circuitele din cadrul poligonului. Am avut parte de slalom, de testul elanului, de rulare pe circuit, de frânări pe denivelări succesive sau pe suprafețe cu aderență diferită stânga / dreapta și altele. Am avut astfel șansa de a testa comportamentul rutier al fiecărei mașini la limită și în situații ce cu greu ar putea fi replicate în traficul real. Totuși, astfel sunt scoase la iveală principalele avantaje, dar și carențele de la nivelul grupului motopropulsor și al trenului de rulare.
Închei prin a mărturisi că sunt cel puțin la fel de surprins ca voi legat de Mașina Anului 2024 în România. Dar realitatea este evidentă și nu o putem ocoli. Constructorii noștri dragi europeni s-au culcat pe o ureche de câțiva ani și au fost prinși pe picior greșit. Eu sper că își vor reveni repede și că în finalele din anii următori vom vedea mai mult de doi reprezentanți ai mărcilor de pe Bătrânul Continent…
