Ford Ranger 2.2 Duratorq TDCi 150 CP 4x4 Automatic - review : Gadget.ro

Ford Ranger, la fel ca toate pick-up-urile din clasa lui, este încadrat în categoria autoutilitarelor, deci aș putea spune că review-ul de față marchează o premieră pentru Gadget.ro. Până la urmă, genul ăsta de mașină poate fi folosit foarte bine și ca autoturism de zi cu zi, făcând unele compromisuri totuși, așa că haideți să vedem pe larg cum se descurcă Ford Ranger.

Pentru test am avut la dispoziție varianta Double Cab, care presupune patru uși de dimensiuni normale, într-o versiune de echipare superioară, cu cel mai mic motor disponibil, cuplat la o transmisie automată cu 6 rapoarte. Tracțiunea 4×4 nu a lipsit, așa că test drive-ul s-a desfăsurat într-o bună parte și pe teren accidentat, în afara asfaltului.

Înainte de a trece la review-ul propriu-zis mai fac o preciazare. Ford Ranger, în ediția testată de noi, este pe final de carieră, deja pe site-ul Ford România fiind prezentat înlocuitorul. Asta înseamnă că peste câteva săptămâni am putea reveni cu un review și pentru noul model. Cam la fel se poate întâmpla și la Ford Kuga, care a primit recent un facelift.

Specificații pentru Ford Ranger Double Cab 2.2 Duratorq TDCi 150 CP 4×4 Automatic

Specificatii Ford Ranger 2.2 Duratorq TDCi 150 CP 4x4 Automatic

Emisiile, consumul și performanțele sunt afișate pentru varianta cu cutie de viteze manuală, din broșura modelului Ford Ranger lipsind aceste date pentru versiunea Automatic.

Design exterior și interior

Analizăm mai întâi designul exterior, unde fără niciun dubiu Ford Ranger se descurcă mai bine decât majoritatea competitorilor. Este un capitol de analiză ce poate deveni subiectiv, dar, din punctul meu de vedere, Ranger se apropie cel mai tare de aspectul unui SUV, lăsând pe locul al doilea înfățișarea de vehicul utilitar.

Grila impozantă din față te trimite cu gândul la pick-up-urile americane, cu motoare mari, puternice. Culoarea mașinii primte de noi la test aduce un plus de eleganță prin contrastul cu multiplele elemente cromate prezente la exterior. Echiparea Limited cuprinde praguri și roll-bar din inox, care vin să completeze imaginea de all rounder.

Dacă nu sunteți de acord cu mine în ceea ce privește exteriorul și faptul că mi se pare cel mai atrăgător din clasa pick-up-urilor disponibile la noi în țară, mă puteți contrazice în secțiunea de comentarii, nu-i problemă.

Să vorbim puțin și despre spațiul destinat transportului de marfă, așa-numita benă. Ea are dimensiuni maxime (lungime x lățime) ce formează un pătrat – 1549 x 1560 mm și o adâncime de 511 mm. Între bosajele roților spate lățimea scade până la 1139 mm. În varianta Limited, bena este acoperită peste tot cu căptușeală de protecție din plastic și dispune de cârlige de fixare interioare ce pot fi deplasate în mai multe poziții. De asemenea, în benă este amplasată și o priză de 12 volți ce poate oferi un maxim de 20 de amperi.

Capacitatea de transport poate fi rezumată astfel: masă totală admisă de 3200 kg, ceea ce înseamnă puțin peste o tonă sarcină utilă. Deși în tabelul de mai sus apar 2063 kg la masa proprie a mașinii, în talonul de înmatriculare era trecută valoarea de aproximativ 2200 de kg. În privința tractării, avem până la 750 de kg fără sistem de frânare și până la 3350 kg cu sistem de frânare propriu pentru remorcă. În total se poate ajunge la un ansamblu de până la aproape 6 tone.

Trecem la interior unde se păstrează dorința constructorului de a oferi o mașină polivalentă. Deși peste tot avem parte numai de plastic dur, tare, impresia generală este că te afli într-un autoturism, nicidecum într-un vehicul utilitar. Designul planșei de bord nu duce deloc cu gândul la transportul de marfă, iar ergonomia generală este bună, cu butoane mari și separare inteligentă a comenzilor.

Cel mai neplăcut aspect legat de ergonomie îl trec în dreptul butonului pentru computerul de bord. Acesta este plasat către interiorul ceasurilor de bord, fiind mai degrabă o tijă, precum cea de la care resetam odometrul în cazul mașinilor mai vechi. Este greu de acționat, cu atât mai mult în timpul mersului, când trebuie să ocolim volanul, deloc ergonomic. Iată mai jos (în prima poză din galerie) unde este butonul și câteva imagini cu meniul computerului de bord:

În rest, mai nimic de comentat în privința interiorului. Vă reamintesc că vorbim de o autoutilitară. Spațiul pentru pasageri este arhisuficient pe toate direcțiile, iar scaunele față sunt confortabile și destul de bine profilate. Parcă vin din clasa medie, nu arată nicidecum ca unele puse de obicei într-o mașină de marfă. Tapițeria din piele, standard pentru versiunea Limited, arată bine și este mai ușor de întreținut. Murdăria poate fi îndepărtată mai facil decât în cazul materialului textil.

Motor și cutie de viteze

Ediția actuală a lui Ford Ranger poate fi comandată în trei versiuni pentru motor. Sunt de fapt două motoare, unul de 3.2 și altul de 2.2 litri, cel din urmă în două variante de putere: de 125, respectiv 150 CP. Noi am primit-o la test pe cea de-a doua, în compania unei cutii automate cu 6 trepte de viteze.

De la bun început mărturisesc că nu este cea mai bună combinație. Ori renunți la cutia automată, ori treci la motorul de 3.2 litri și păstrezi transmisia automată.

Motorul de 2.2 litri este foarte rafinat și excelent insonorizat. Aș spune că abia peste 2500 rpm se aude cu adevărat în habitaclu și doar la mai mult de 3000 rpm devine oarecum deranjant. Pe de altă parte, în combinație cu cutia automată, motorul pare că-și dă suflul la orice accelerație mai susținută. Nu ai deloc senzația că ai conduce o mașină puternică, ci mai degrabă una sub motorizată.

Nici nu vreau să mă gândesc cum se comportă atunci când este încărcată către sarcina maximă autorizată. Sunt sigur că în compania unei cutii de viteze manuale motorul s-ar simți o idee mai vivace, mai ales că șoferul are atunci posibilitatea de exploata puterea cum crede de cuviință.

Trecem la cutia automată, care zic eu că este în mare parte vinovată de caracterul afișat de Ranger-ul primit la test. Cutia este una clasică, cu convertizor de cuplu, care bănuiesc că a fost aleasă în detrimentul unor soluții mai recente pentru că este una testată, fiabilă, care nu creează probleme în exploatarea îndelungată în condiții grele.

Cum se descurcă ea? În modul Drive (D) schimbă vitezele aproape imperceptibil, fiind foarte confortabilă. Totuși, în unele situații este prinsă pe picior greșit, iar uneori schimbă sus în ture fără ca accelerația să fie prea tare apăsată și per total dezamăgește.

În modul Sport (S) cutia se prezintă mai bine și aș spune că aici ar trebui exploatată. Schimbările de treaptă sunt aproximativ la fel de line, dar cutia devine o idee mai intuitivă și, culmea, nici nu se mai duce atât de sus în turații, decât atunci când este cu adevărat nevoie. În plus, în modul S poți alege manual să retrogradezi sau să treci într-o treaptă superioară în orice moment. Să zicem aproape în orice moment, căci la turații prea joase sau prea ridicate cutia nu te va lăsa să schimbi manual.

Despre turații, pot spune că treptele sunt corect etajate, cu mențiunea că diferența dintre a doua și a treia este cam mare. De aceea cutia turează prea mult motorul în treapta a doua, tocmai pentru ca la trecerea în următoarea viteză turația să nu fie prea scăzută. În treapta a șasea, la 130 km/h avem 2400 rpm, iar pentru o deplasare economică putem rula cu 100 – 110 km/h când sunt afișate în jur de 2000 – 2100 rpm.

Puterea poate fi pusă la roți în trei moduri distincte:

modul 4×2 (2H), când avem parte de propulsie, puterea fiind trimisă exclusiv către puntea spate. Această setare se impune în condiții de rulare pe asfalt uscat sau chiar pe umed, cu mențiunea că în al doilea caz trebuie ca accelerația să fie atinsă mai blând. Electronica își va face treaba, dar uneori nu poate face minuni;
modul 4×4 High (4H). De fapt este cuplată tracțiunea integrală, diferențialul central fiind acum blocat și cuplul transmis în mod egal între puntea față și cea spate. Acest mod este recomandat în teren accidentat, în off-road cu dificultate medie, pe suprafețe acoperite cu zăpadă, gheață sau noroi;
modul 4×4 Low (4L) este recomandat atunci când atacați zone off-road grele și mai ales dacă mașina este încărcată peste medie. În acest mod este cuplat reductorul, care schimbă raportul final al transmisiei, treptele de viteză fiind acum mult mai scurte, perfect adaptate pentru a urca o pantă abruptă sau pentru a rula la viteze foarte mici într-o plajă optimă de turație.

Ținută de drum, performanțe și consum

Ford Ranger nu este un SUV! Este o mașină de teren în adevăratul sens al cuvântului, iar garda la sol mult mai înaltă, precum și unghiurile de atac și degajare stau mărturie la această afirmație. Așadar, ținuta de drum pe asfalt nu a fost prioritară în dezvoltarea acestui tip de autovehicul.

Nu doar Ford Ranger suferă la capitolul ținută de drum pe asfalt, ci mai toți competitorii direcți. Spun asta pentru că am deținut în familie o Toyota Hilux din 2009 până în 2014 și am avut ocazia să conduc câțiva km și Mitsubishi L200. Niciunul nu se descurcă grozav pe drumurile publice, mai exact pe asfalt.

Acestea fiind spunse, să vedem cum se comportă Ford Ranger Double Cab 2.2 Duratorq TDCi 150 CP 4×4 Automatic. Suspensia spate rigidă, cu arcuri lamelare, este vinovată în cea mai mare măsură pentru caracterul arătat de Ford Ranger. Confortul, în special pentru pasagerii de pe bancheta din spate, are mult de suferit din această cauză.

Deci, iată primul compromis pe care trebuie să-l faci atunci când alegi un Ford Ranger ca mașină de zi cu zi, să zicem de familie. Cu 2 – 300 de kg în benă apare și confortul, dar nu știu câți vor transporta mereu o asemenea greutate doar pentru ca pasagerii să nu se mai plângă de gropile din asfalt.

Trecem la capacitațile off-road. Nu o să lungesc prea mult vorba: cei care nu au cunoștințe avansate despre rularea în teren accidentat se vor speria mult mai repede decât o va face Ford Ranger. Ce vreau să zic? Am condus în condiții de off-road adevărat și am o vagă idee despre unde poate ajunge un Ford Ranger 4×4. În schimb, dacă nu ai condus decât pe drumuri de țară și forestiere, te vei opri mult mai devreme decât te-ar putea duce în deplină siguranță Ford Ranger.

Iată câteva imagini cu Ford Ranger Double Cab 2.2 Duratorq TDCi 150 CP 4×4 Automatic în acțiune pe teren accidentat. Totuși, în poze nu se arată cu adevărat pe unde a umblat ”Pădurarul” și în același timp vă spun că poate mult mai mult de atât. Curaj să ai!

Performanțele unui pick-up nu se măsoară neapărat în funcție de viteza maximă și accelerație. Mai mult contează dimensiunile benei, capacitatea maximă de transport, capabilitățile off-road și altele. Pe site-ul Ford România nu apar specificațiile legate de viteza maximă și accelerația 0 – 100 km/h decât pentru varianta cu cutia manuală. Pentru aceasta avem 175 km/h și 12.3 secunde de la 0 la 100 de km/h. Cutia automată va duce cel mai probabil la performanțe generale mai slabe decât cele de mai sus.

Consumul anunțat de către producător este, ca de fiecare dată, mult prea optimist. După câteva sute de km rulați în toate condițiile (autostradă, urban, extra urban, off-road ușor și mediu) am înregistrat un consum de circa 11 l/100 km. Menționez că în majoritatea timpului am fost blând cu accelerația, așa că dacă sunteți mai grăbiți din fire trebuie să vă așteptați și la cifre medii de peste 12-13 l/100km.

Tehnologie și siguranță

Fiindcă suntem în primul rând un site de tehnologie, mi-ar plăcea ca la fiecare review auto să avem mai multe de povestit pe aici. Din păcate, de data aceasta vorbim despre un vehicul utilitar, deci tehnologia nu prea are cum să fie prezentă.

Utilitarele trebuie în primul rând să fie rezistente, fiabile, să nu te lase la greu în vârful muntelui sau în mijlocul pădurii, așa că cu cât vor fi mai simple cu atât mai bine. Chiar și așa, Ford Ranger Double Cab 2.2 Duratorq TDCi 150 CP 4×4 Automatic în echiparea Limited are câteva elemente de tehnologie și confort prezente la bord.

Vorbim în primul rând despre centrala de infotainment cu ecran color de 4.2 inch, ce propune conectivitate prin bluetooth cu smartphone-ul și dispune de asemenea de port USB și Aux-in (jack de 3.5 mm) pentru redare multimedia din surse externe.

Meniul centralei este simplu de accesat, intuitiv, iar comenzile sunt grupate ergonomic, butoanele fiind mari și clar delimitate unele de altele. Sistemul de infotainment nu este unul complicat sau care să ofere prea multe opțiuni, însă este de apreciat că și-a făcut loc într-un vehicul utilitar.

Galerie de imagini cu meniul centralei infotainment de pe Ford Ranger Double Cab 2.2 Duratorq TDCi 150 CP 4×4 Automatic:

Ca și alte dotări de confort, la mașina de test în echipare Limited, mai aveam: tapițerie din piele, scaun șofer reglabil electric pe 8 direcții, scaune față, oglinzi exterioare și parbriz încălzite, oglindă interioară electrocromată, climatizare automată cu reglare pe două zone, senzori de lumină și de ploaie, senzori de parcare spate ș.a.

Pe partea de siguranță, Ford Ranger nu stă deloc rău și vine din echiparea standard cu: ABS, sistem electronic al stabilității (ESP), frânare asistată în viraje (CBC), controlul forței de tracțiune prin motor (EDC), asistență la frânarea de urgență (EBA), control electronic al distribuției greutății (LAC), coborâre asistată a pantelor (numai la versiunile 4×4), asistare electronică la urcarea în rampă, sistem de corectare a traiectoriei remorcii (TSA), protecție antiruliu, airbaguri frontale șofer și pasager, airbaguri laterale față și spate, airbag genunchi șofer ș.a.

Preț

Ford Ranger Double Cab 2.2 Duratorq TDCi 150 CP 4×4 Automatic – 38.424 Euro cu TVA

Concluzii

Dacă prețul vi se pare ridicat, trebuie să știți că în general pick-up-urile 4×4 cu cabină dublă nu sunt ieftine deloc. Dacă mai adaugi cutie de viteze automată și o echipare superioară, atunci este clar că sari bine de tot de 30.000 de euro.

La fel este și cazul lui Ford Ranger Double Cab 2.2 Duratorq TDCi 150 CP 4×4 Automatic. Totuși, fiindcă vorbim despre un model pe final de carieră, este posibil ca în aceste momente să existe promoții interesante la dealerii Ford.

Principalul argument care vine în susținerea lui Ford Ranger este, din partea mea și după câteva zile în compania lui, un compromis foarte bun între utilitară și mașină de familie. Chiar dacă rămâne mai mult autoutilitară, Ford Ranger cred că reprezintă cel mai bun mix dintre competitori. Adăugați la asta un design plăcut și suficiente dotări de confort și decizia devine mai simplă.

Dacă în schimb căutați robustețe sau capacități și mai bune în off-road, mărturisesc că există și alte soluții, reprezentate în special de Toyota Hilux și Mitsubishi L200. Însă ambele sunt cu adevărat autoutilitare și mai puțin vehicule de pasageri. Așa că în final depinde doar de voi și de ce priorități aveți.

Cele mai importante puncte pro sau contra pentru Ford Ranger Double Cab 2.2 Duratorq TDCi 150 CP 4×4 Automatic:

PRO

design ce trimite către SUV și lasă în plan secund aspectul de vehicul utilitar;
spațiu interior generos pentru până la 5 pasageri adulți;
multe sisteme de siguranță și confort care fac viața la bord mai plăcută;
motor rafinat, silențios;
izolare fonică peste medie (pentru clasa din care face parte);
compromis bun între vehicul de pasageri și pick-up 4×4.

CONTRA

cutia de viteze automată este lentă, uneori indecisă, penalizează performanțele, crește consumul și face ca motorul să pară sub dimensionat;
masă la gol prea mare (în talon apărea ca având în jur de 2.2 tone) care se simte;
consum real mult mai mare decât cel anunțat oficial.