Culmea este că mai multe detalii aflu la şcoală. Acţiunile acestea sindicale mi se par sortite eşecului. Dacă nu avem finanţe în buget şi sistemul este considerat defect avem nevoie de o schimbare. Una pentru viitor şi nu doar să rezolve prezentul. Cred că prioritară ar trebui să fie latura practică şi nu cea socială.
Pe de altă parte, lideri sindicali sunt concentraţi să lupte pentru cei din vârful ierarhiei (aceştia ar pierde mult în cazul legii unice a salarizării). Nu sunt de acord cu discriminarea bazată pe gradele didactice. Să fie o diferenţă dar de maxim câteva sute de ron şi nu de 2 – 3 salarii.
Legat de salariile profesorilor universitari – o mare “bubă” recomandabil ar fi ca statul să plătească un plafon de câteva mii de ron – 2 – 3.000 iar universităţile, ce sunt autonome, să îşi remunereze cât vor angajaţii (sponsorizări, taxe plătite de studenţi).
Mi se pare logic să fie reduse discrepanţele. La muncă egală, plată să fie similară. Să se renunţe la gradele didactice şi să se pună bazele unui sistem ce îşi motivează personalul prin performanţe. Dar până la urmă acestea sunt părerile mele şi sunt sigur că sunt minţi luminate ce aleg bine pentru învăţământul românesc.
